Pentru ca o filosofie să poată purta eticheta de românească, trebuie să-și înfigă adânc rădăcinile cele mai puternice în solul hrănitor al realităților naționale românești. (VASILE MUSCĂ) Spre deosebire de Liiceanu și de Pleșu, Vasile Muscă a mizat întotdeauna pe filosofia universitară, chiar și atu...

Pentru ca o filosofie să poată purta eticheta de românească, trebuie să-și înfigă adânc rădăcinile cele mai puternice în solul hrănitor al realităților naționale românești. (VASILE MUSCĂ) Spre deosebire de Liiceanu și de Pleșu, Vasile Muscă a mizat întotdeauna pe filosofia universitară, chiar și atunci când Universitatea era prinsă în cleștele roșu al dialecticii marxist-leniniste. Sunt multe glasuri, chiar și în Universitate, care spun că filosofia de la catedră se află în afara filosofiei vii, a acelei filosofii care-i mai poate spune ceva omului. La prima vedere, Vasile Muscă nu pare să fie încercat de o astfel de neliniște – cu care, însă, magistrul său, D.D. Roșca, s-a confruntat deseori: să ne amintim aici că autorul socotea filosofia o disciplină riguroasă, dar întemeiată pe o intuiție lirică. Pentru cine-i citește atent studiile este clar că Vasile Muscă problematizează – e drept, indirect, implicit, șovăielnic – statutul filosofiei pe care o practică. (VIRGIL LEON, 1985) Stilul pedagogic de a lămuri conceptele al profesorului Vasile Muscă te face să te îndrăgostești de filosofie. Sper ca această pledoarie pentru filosofia românească să-și atingă scopul: să-l facă pe cititor să o prețuiască mai mult. (VASILE GEORGE DÂNCU) Cu această ocazie aniversară pentru mine, trebuie să fac o declarație privind identitatea mea culturală. Ca intelectual, m-am născut și am crescut în atmosfera spirituală oferită cu dărnicie, încă din anii liceului orădean, de cultura română. În substanța ei bogată am găsit întotdeauna îndemnuri rodnice pentru formarea și evoluția mea. Cele mai multe dintre temele pe marginea cărora am meditat își au originea în cultura românească. Mă simt pentru aceasta dator culturii românești. Nu am desconsiderat niciodată această origine a mea în cultura română și nu m-am lăsat ispitit să rup, în vreun fel, legătura cu ea. Dimpotrivă, prin personalitățile majore cu care a contribuit la tezaurul spiritualității mondiale, consider cultura română cea mai realizată între micile culturi din Balcani și Răsăritul european. Un asemenea titlu, ca cel pe care l-am pus în fruntea prezentelor mele considerații, poate provoca nemulțumirea și iritarea celor care nu acceptă realitatea unei filosofii românești, dar nu admit nici măcar posibilitatea ei. În aceste condiții, a manifesta un interes cât de neînsemnat pentru filosofia românească se taxează drept un perfect exercițiu de inutilitate, fiindcă înseamnă să te ocupi cu ceva care, de fapt, nu există. Mă surprind în modul cel mai neplăcut, ba chiar mă revoltă asemenea declarații venite din partea unor din aceeași arenă a gândirii românești. Oare filosofia românească nu există, într-adevăr, după ce și-a adus contribuția, prin câțiva din reprezentanții săi de seamă, la fondul gândirii europene? (VASILE MUSCĂ) VASILE MUSCĂ (n. 1 iunie 1944, Dudeștii Vechi, Timiș) este filosof și scriitor, profesor emerit al Universității clujene Babeș-Bolyai. A predat timp de aproape cincizeci de ani, până la pensionare, în 2010, Istoria filosofiei, cu orientare specială către filosofia antică greacă, idealismul german și filosofia românească. Acestea au constituit și principalele domenii de cercetare. Este autorul a trei volume de aforisme, meditații și însemnări: (Biblioteca Apostrof, 2003; Ed. Eikon, 2008, ediția a II-a); (eLiteratura, 2014); (Ed. Școala Ardeleană, 2017). A mai scris peste douăzeci de cărți, dintre care cităm: (Ed. Dacia, 1994; Ed. Polirom, 2002, ediția a II-a (Biblioteca Apostrof, 1999); (Ed. Dacia, 2002); (Ed. Dacia, 2002); (U.E.-I.R.I., 2002); (Ed. Grinta, 2002; 2009, ediția a II-a); (Ed. Grinta, 2003); (Ed. Grinta, 2005); (Ed. Grinta, 2008); (Ed. Contemporanul-Ideea europeană, 2013); (Ed. Grinta, 2016), (Ed. Școala Ardeleană, 2018). A tradus operele unor mari filosofi precum Schelling, Nietzsche, Scheler. În 1996 a fost distins cu Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române.