Suntem pe recepție la „Vocea filmelor“ cu „vocea filmelor“.

Suntem pe recepție la „Vocea filmelor“ cu „vocea filmelor“.

Vorbim despre filme, evident. Și ne trezim bârfind cu… indulgență staruri de la Hollywood în casa doldora de filme și cărți, învăluite în aroma ispititoare a celui mai tare espresso. Numărăm casetele video, celebrele protagoniste din „Operațiunea VHS“, și nopțile nedormite. Le pierdem șirul, dar nu și pe cel al filmelor nemuritor dublate de ea, în maraton, în anii ’80 și puțin dincolo de ei.

Parcurgem anii de liceu, când chiulea de la ore ca să vadă, bineînțeles, filme; apoi anii studenției, cu profesori-reper. Îl pomenim pe Maestrul Suchianu și parcă o văd pe ea în cabina de traduceri de la Cinemateca.

Reînnodăm anii ’50 și cosmopolitele ei rădăcini. Constatăm că semnul ei zodiacal este același cu al lui Van Gogh, pictorul cu cele mai multe biografii din lume. Culmea!

Exact 22 de capitole, derulate în ritmul unor secvențe cinematografice, aduc în prim-plan viața și preocupările unui personaj cuceritor: Irina-Margareta Nistor – imaginea hollywoodiană a criticii de film din România ultimului sfert de secol. Cronicile ei, expediate din festivaluri, scrise pe brațe, în avion, în tren sau pe scaunul din dreapta al vreunui automobil de mare viteză, nu seamănă cu ale nimănui. Iar limbajul cu care încearcă să-i apropie pe tineri de lumea fascinantă a filmului, sperând ca, într-o bună zi, istoria cinematografiei să fie predată liceenilor, este de-a dreptul fermecător. Cu vreo 5 000 de filme dublate, aproximativ 1 000 subtitrate și peste 25 000 vizionate, a bătut orice record cinematografic.

Cu fiecare apariție, Irina-Margareta Nistor demonstrează că și-a păstrat zâmbetul neatins. Fără îndoială, pasiunea pentru film i-a procurat elixirul tinereții.