“Pentru Liviu Ioan Stoiciu poezia e un mod de întrebuinţare a Sfârşitului. Instrumentele poetice de cercetare sufletească sunt puse în noua sa carte, Substanţe interzise, în slujba şi în bătălia pentru terapia de sine. Căci ce sunt, în fond, aceste substanţe interzise? Faţă către faţă cu consumismul...

“Pentru Liviu Ioan Stoiciu poezia e un mod de întrebuinţare a Sfârşitului. Instrumentele poetice de cercetare sufletească sunt puse în noua sa carte, Substanţe interzise, în slujba şi în bătălia pentru terapia de sine. Căci ce sunt, în fond, aceste substanţe interzise? Faţă către faţă cu consumismul, gândirea slăbită şi autobiografismul cel mai mizer, substanţele interzise sunt de căutat şi de găsit în energiile spirituale şi în forţele mantrice ale cuvântului vestitor de poezie şi de Judecata de Apoi. Liviu Ioan Stoiciu a scris o carte cutremurătoare fără a fi un insurgent!” (Dan Mircea Cipariu)