**Cristina Petrescu *(n. 1987, Ploiești) este cadru didactic asociat la Departamentul de Limbi și Literaturi Romanice al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (specializarea Limbă și Literatură Portugheză) și doctor în filologie al aceleiași universități. Este licențiată în Litere (Literatură U...

**Cristina Petrescu *(n. 1987, Ploiești) este cadru didactic asociat la Departamentul de Limbi și Literaturi Romanice al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (specializarea Limbă și Literatură Portugheză) și doctor în filologie al aceleiași universități. Este licențiată în Litere (Literatură Universală și Comparată/ Limba și Literatura Engleză la Universitatea Babeș-Bolyai) și Limbi Străine (Limbă și Literatură Portugheză/ Limbă și Literatură Engleză la Universitatea din București) și absolventă a masteratului de literatură comparată din cadrul UBB (Istoria Imaginilor-Istoria Ideilor). A publicat un volum bilingv de traduceri (Carlos Fradique Mendes – Poezii/ Poesias *) și numeroase articole în reviste internaționale. Pasiunea sa pentru muzica jazz se reflectă nu numai în scrierile sale, ci și într-o vastă activitate muzicală, încununată cu lansarea albumului de studio Aimna cu formația Junetrip, a cărei solistă a fost timp de mai mulți ani, și cu înregistrări ce vor figura pe un viitor album cu compoziții proprii.

Volumul de față își propune să demonstreze că jazzul a fost abordat, în literatura universală de secol XX și XXI, mai degrabă ca metaforă decât ca simplă expresie muzicală. Fiind o artă a transfigurării, acesta s-a comportat, de-a lungul timpului, ca un catalizator al limbajului, al ideilor sau al unei anumite atmosfere, devenind astfel recognoscibil prin simbolurile culturale pe care le transmite. Pentru a ilustra această teorie, am ales, atribuindu-le denumirea de „avataruri”, patru dintre măștile preferate ale muzicii afro-americane: cea a primitivismului, a sexualității, a violenței și a libertății. Am răspuns, de asemenea, nevoii firești de a cunoaște principalul concept estetic al acestei cercetări, și anume jazzul, prezentat aici prin prisma numeroaselor sale valori simbolice și a controversatei sale relații cu literatura. Ni s-a confirmat, la finalul acestui studiu, că textul este cel care încarcă jazzul cu semnificație, muzica afro-americană devenind, în acest context, un depozitar de simboluri și un complex mecanism al posibilului.