Dupa 1990, Calin Vlasie, psiholog de formatie, cu solide cunostinte in domeniul patologiei psihicului uman, s-a lansat intr-o publicistica spectaculoasa, nervoasa, deosebit de atenta la toate malformatiile sociale si politice ale regimului Iliescu. Textele prezentului volum au fost publicate de auto...

Dupa 1990, Calin Vlasie, psiholog de formatie, cu solide cunostinte in domeniul patologiei psihicului uman, s-a lansat intr-o publicistica spectaculoasa, nervoasa, deosebit de atenta la toate malformatiile sociale si politice ale regimului Iliescu. Textele prezentului volum au fost publicate de autor in revistele Contrapunct (unde a detinut o vreme o rubrica saptamanala) si Calende, sau in presa locala din Pitesti.

Publicistica lui Calin Vlasie e una in buna traditie a spiritului muntenesc, uzand de mijloacele sarjei si ale pamfletului, ale ironiei si limbajului colocvial. In „interpelarile” sale, autorul nu evita jocul de cuvinte, bascalia subtire, metafora scanteietoare, umorul negru.

Volumul pune in lumina o alta fata a scriitorului Calin Vlasie, un autor mai prolific decat pare si mult mai ancorat in real, obsedat de bizareriile realitatii cotidiene si de aberatiile puterii. Un loc aparte in economia volumului il ocupa problemele legate de conservatorismul vietii literare romanesti, in general ostila fata de ideea schimbarii si dezorientata de pierderea vechilor statu-quouri.- Gheorghe Craciun, 1998

Fragment din cartea "Strategia de a mosteni nebuni cinstiti sau ridicarea la putere" de Calin Vlasie

"BISNITARII LITERATURII Sunt de doua feluri: vechi si noi. Pe cei vechi ii stim de patru decenii si mai bine. De la A. Toma la V.C. Tudor, cuvintele au fost vandute in vazul tuturor la suprapret si fara rusine, intr-o vreme cand limbile erau cusute de laringe cu fir gros ideologic. Se aflau in proprietatea catorva „autorizati" care isi faceau negotul cu „ciunga" de sunete si litere. Un text in „Scanteia", un altul in „Saptamana" sau in „Luceafarul" asigurau gloria dezirabilitatii si buna digestie personala. Ceilalti, cei cu limbile cusute de laringe, priveau in mutenie tiganeala bisnitarilor. Hartia, tiparul, microfoanele, camerele de luat vederi fusesera parte confiscate, parte cumparate de aceasta armata de trepadusi potcoviti cu decoratii si premii nationale, cu titluri si insemne secrete si securizante. Veni insa Revolutia... Unul dintre bisnitari incerca sa faca putina gargara revolutionara si abia reusi sa se refugieze intr-o ambasada. Un altul, un fel de patron neincoronat al leprelor, incerca sa-si verse trocul cu zoaie pe strazile inrosite de sange anticeausist, dar zoaiele incinse i se scursera pe ochi si pe limba si acum, in bandaje lungi si groase cat toata istoria murdara a natiei noastre, asteapta vremurile unui alt Papura-Voda. Cat timp vechii bisnitari stau la cotet si isi sug slanina osanalelor, e curata democratie. Veni deci Revolutia. Se trasera toate zavoarele si limba romana incepu din nou sa falfaie sloboda in gurile tuturor Frumoasa, uluitoarea rezonanta latina ne umplu inimile cu bucurie si lacrimi. Chiar si strainii, din extaz, dibuira ceva din spiritualitatea noastra - numai auzindu-ne si eleganta mladierii ei pe aracii gandirii. Cateva saptamani, limba romana fu limba libertatii. Entuziasmul sincer puse bigudiuri pe cuvinte, pe pagina ziarelor si revistelor, pe microfoane si camere de luat vederi."