Acum mulți ani, am decis că insectele din cărțile pentru copii nu-mi plăceau, oricât de hărnicuțe și de drăguțe le prezentau autorii. Cu atât mai puțin m-au atras insectele din realitate: prea mulți ochi, prea multe picioare, prea crocant exteriorul și prea moale interiorul! Când însă am vrut să scr...

Acum mulți ani, am decis că insectele din cărțile pentru copii nu-mi plăceau, oricât de hărnicuțe și de drăguțe le prezentau autorii. Cu atât mai puțin m-au atras insectele din realitate: prea mulți ochi, prea multe picioare, prea crocant exteriorul și prea moale interiorul! Când însă am vrut să scriu despre o lume subterană, rece și dură, insectele s-au impus imediat ca personaje ideale. Curând, mișunau prin text și se înfruntau în felul lor total, în timp ce eu învățam să le admir, să le descopăr — cu doar doi ochi — frumusețea.