Romanul Kafka pe malul marii este povestea plina de fantezie a aventurilor unui adolescent care pleaca de acasa in cautarea mamei si a surorii disparute cu mult timp in urma, dar si o relatare a sirului de coincidente care-l leaga de un vagabond pe nume Nakata, ce sufera de pe urma unei traume din timpul razboiului. Atractia irezistibila dintre aceste doua personaje care par sa nu aiba nimic in comun nu este singurul detaliu inexplicabil din cuprinsul romanului: in universul construit de Murakami, pisicile vorbesc, pestii cad din cer, iar spiritele isi parasesc trupul, minate de nevoia de dragoste sau de singe.

Unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Mishima, Templul de aur a fost ecranizat de trei ori: în 1958 sub titlul * Enjō* (Conflagrația), în regia lui Kon Ichikawa, în 1976, cu titlul original Kinkakuji, în regia lui Yoichi Takabayashi, și în 1985 ca parte a filmului Mishima: A Life in Four Chapters, regizat de Paul Schrader și produs de Francis Ford Coppola și George Lucas.

În luna iulie a anului 1950, un tânăr preot budist dă foc templului Kinkakuji. În fața instanței, acuzatul declară că urăște frumusețea. Fascinat de fapta și de justificarea nemaiauzite, Mishima încearcă să înțeleagă ce se ascunde în spatele acestui răspuns: frumusețea imuabilă a templului vechi de secole aruncă în derizoriu fericirea efemeră și imperfectă a muritorilor, amintindu-le că lumea trecătoare nu le poate oferi nimic pe măsura năzuințelor lor.

De trei ori nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură, prozatorul, poetul și dramaturgul YUKIO MISHIMA este unul dintre scriitorii japonezi emblematici ai secolului trecut. Kimitake Hiraoka, pe numele său adevărat, se naște la 14 ianuarie 1925 la Tokyo într-o familie de samurai și începe să scrie încă de la vârsta de 12 ani. La 16 ani debutează în prestigioasa revistă Bungei-Bunka. Pentru a-și ascunde activitatea literară față de tatăl său, adept al unei educații stricte, adoptă pseudonimul Yukio Mishima. În 1943 se înscrie la Facultatea de Drept a Universității Imperiale din Tokyo, pe care o absolvă în 1947. În 1949 îi apare romanul Confesiunile unei măști (Humanitas Fiction, 2011, 2021), care îl propulsează în rândul celor mai cunoscuți scriitori ai noii generații. Mishima începe astfel o carieră literară fulminantă, publicând constant romane, printre care se numără: Sete de iubire (1950; Humanitas Fiction, 2014), Tumultul valurilor (1954; Humanitas Fiction, 2010), Templul de aur (1956; Humanitas Fiction, 2013), După banchet (1960; Humanitas Fiction, 2015), Amurgul marinarului (1963; Humanitas Fiction, 2017), Viață de vânzare (1968; Humanitas Fiction, 2018), Soare și oțel (1970; Humanitas, 2008). Tetralogia Marea fertilității cuprinde romanele * Zăpada de primăvară*(1968; Humanitas Fiction, 2009, 2022),* Cai în galop (1969; Humanitas Fiction, 2010, 2022), Templul zorilor (1970; Humanitas Fiction, 2011, 2022) și Îngerul decăzut (1970; Humanitas Fiction, 2012, 2022). Autor prodigios, Mishima a scris numeroase povestiri și 33 de piese de teatru. Volumul O dimineață de iubire pură*(Humanitas Fiction, 2019) conține o selecție din povestirile autorului din perioada 1946–1965. Întreaga lui viață a fost marcată de preocuparea obsesivă pentru codul onoarei samurailor (vezi eseul său* Calea samuraiului *, apărut în 1967; Humanitas, 2007). Aceasta îl va împinge pe 25 noiembrie 1970, ziua în care încheie Îngerul decăzut, la gestul sinuciderii rituale prin seppuku.

Kitchen scrisa de autoareaBanana Yoshimoto.

„Dintre toate locurile din lume, cel mai mult îmi place bucătăria“, declară Mikage, protagonista romanului* Kitchen , un adevărat fenomen editorial, cu teme acute la sfârșit de secol XX (și tot atât de actuale în secolul XXI): singurătatea tinerilor, părinți, pierdere, supraviețuire, transsexualitate, tragedie, iubire. Când romanul Kitchen a apărut în Japonia, în 1987, a urcat fulminant în topul celor mai bine vândute cărți, unde a rămas mai mult de un an. Tinerei scriitoare Banana Yoshimotoi-au fost recunoscute imediat marele talent și originalitatea, opera sa câștigându-și un loc unic în literatura niponă. Romanul a fost ecranizat cu succes în 1989 în regia lui Yoshimitsu Morita *.

Bucătăriile, fie ele noi și strălucitoare, sau vechi și ponosite, umplu visurile tinerei Mikage, rămasă singură pe lume. Ele sunt menite să înlocuiască, de fapt, căldura familiei pe care și-a dorit-o mereu. Dar Banana Yoshimotofolosește un truc de magie: dacă familia nu poate fi aleasă, atunci trebuie inventată, și o face într-un crescendo tragicomic de ambiguități, oferind totodată o imagine cuprinzătoare a vieții urbane japoneze..BANANA YOSHIMOTO(pe numele adevărat Maiko Yoshimoto), fiica unui scriitor influent în Japonia anilor 1950–1960, s-a născut în 1964, la Tokyo. În 1987, la numai douăzeci și trei de ani, când termină facultatea, îi apare primul roman,* Kitchen , care devine rapid bestseller, primește două premii literare importante, Premiul Kaien și Premiul Ministerului Educației pentru încurajarea tinerilor artiști, este nominalizat la Premiul Yukio Mishima în 1988 și ecranizat de două ori, atât pentru televiziune cât și pentru marele ecran. A mai scrisTugumi** *, de asemenea ecranizat și premiat, *Utakata , Amurita, N.P, Șopârla, * Coșul cu fructe etc., toate confirmând locul unic pe care îl ocupă in literatura japoneză contemporană. Opera ei a fost publicată în aproape treizeci de țări.

Romancieră, autoare a numeroase volume de proză scurtă și eseistă, recompensată cu cele mai importante premii literare din Japonia, tradusă în peste 20 de limbi, Yōko Ogawa este mai cu seamă cunoscută datorită romanului Profesorul și menajera, ecranizat în 2006 de regizorul Takashi Koizumi.

Când o tânără menajeră ajunge în casa Profesorului, un matematician ilustru care își poate folosi memoria doar 80 de minute pe zi, descoperă cu mirare că unicul mod al acestuia de privi lumea este prin intermediul numerelor şi al matematicii. Relaţia dintre ei se transformă pe nesimţite într-una de înţelegere reciprocă şi empatie. Când menajera îi mărturiseşte că are un fiu de zece ani care o aşteaptă singur acasă, Profesorul îi cere să-l aducă în fiecare zi, după şcoală. Treptat, Profesorul îi iniţiază în jocurile matematice, reprezentând pentru el adevărurile supreme pe care se sprijină lumea, iar acest mod inedit şi emoţionant de comunicare reuşeşte să creeze o legătură puternică între cei trei. Menajera, Profesorul şi micul Radical vor descoperi că sentimentele pe care le nutresc unii faţă de alţii sunt atât de puternice, încât ecuaţia propriilor vieţi s-a schimbat definitiv.

*Țara zăpezilor * este un roman clasic al literaturii japoneze moderne și a figurat printre cele trei opere citate de juriu în 1968, când lui Yasunari Kawabata i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Inițial o povestire publicată într-o revistă literară în 1935, romanul și-a căpătat forma definitivă abia în 1948.

Shimamura are obiceiul de a se retrage iarna într-o micuță stațiune montană, lăsând în urmă agitația capitalei și viața de familie. Aici, în „țara zăpezilor“, o întâlnește pe tânăra gheișă Komako, a cărei franchețe deconcertantă este pe punctul de a-i tulbura bărbatului echilibrul. Oscilând între afecțiunea fățișă și necondiționată a gheișei și farmecul misterios al tăcutei Yoko, al cărei chip îl deslușește fugar, Shimamura este mereu un om al inacțiunii, iar pasivitatea lui o condamnă pe Komako să rămână prinsă fără scăpare în păienjenișul relațiilor și obligațiilor din țara zăpezilor.

A humble clerk and his loving wife scrape out a quiet existence on the margins of late-Meiji Tokyo. Resigned, following years of exile and misfortune, to the bitter consequences of having married without their families' consent, and unable to have children of their own, Sosuke and Oyone find the delicate equilibrium of their household upset by a new obligation to meet the educational expenses of S?suke's brash younger brother. While an unlikely new friendship appears to offer a way out of this bind, it also soon threatens to dredge up a past that could once again force them to flee the capital. Desperate and torn, Sosuke finally resolves to travel to a remote Zen mountain monastery to see if perhaps there, through meditation, he can find a way out of his predicament.

This moving and deceptively simple story, a melancholy tale shot through with glimmers of joy, beauty, and gentle wit, is an understated masterpiece by the first great writer of modern Japan. At the end of his life, Natsume Soseki declared The Gate, originally published in 1910, to be his favorite among all his novels. This new translation at last captures the original's oblique grace and also corrects numerous errors and omissions that marred the first English version.

This collection features a brilliant new translation of the Japanese master's stories, from the source for the movie "Rashomon" to his later, more autobiographical writings.

A stunning deluxe edition of one of Penguin Classics' most popular translations

Ryünosuke Akutagawa is one of Japan's foremost stylists--a modernist master whose short stories are marked by highly original imagery, cynicism, beauty and wild humour. "Rashömon"and "In a Bamboo Grove" inspired Kurosawa's magnificent film and depict a past in which morality is turned upside down, while tales such as "The Nose," "O-Gin" and "Loyalty" paint a rich and imaginative picture of a medieval Japan peopled by Shoguns and priests, vagrants and peasants. And in later works such as "Death Register," "The Life of a Stupid Man," and "Spinning Gears," Akutagawa drew from his own life to devastating effect, revealing his intense melancholy and terror of madness in exquisitely moving impressionistic stories. For more than seventy years, Penguin has been the leading publisher of classic literature in the English-speaking world. With more than 1,700 titles, Penguin Classics represents a global bookshelf of the best works throughout history and across genres and disciplines. Readers trust the series to provide authoritative texts enhanced by introductions and notes by distinguished scholars and contemporary authors, as well as up-to-date translations by award-winning translators.

No one really understands how we suffer. One day, when we’re adults, we may come to recall this suffering, this misery, as silly and laughable, but how are we to get through the long, hateful period until then? No one bothers to teach us that.

Osamu Dazai was a master raconteur who plumbed―in an addictive, easy style―the absurd complexities of life in a society whose expectations cannot be met without sacrificing one's individual ideals on the altar of conformity. The gravitational pull of his prose is on full display in these stories. In “Lantern,” a young woman, in love with a well-born but impoverished student, shoplifts a bathing suit for him―and ends up in the local newspaper indicted as a crazed, degenerate communist.

In “Chiyojo,” a high-school girl shows early promise as a writer, but as her uncle and mother relentlessly push her to pursue a literary career, she must ask herself: is this what I really want? Or am I supposed to fulfill their own frustrated ambitions? In “Shame,” a young reader writes a fan letter to a writer she admires, only to find out, upon visiting him, that he’s a bourgeoise sophisticate nothing like the desperate rebels he portrays, and decides (in true Dazai style): “Novelists are human trash. No, they’re worse than that; they’re demons. . . They write nothing but lies.”

This collection of 14 tales―a half-dozen of which have never before appeared in English―is based on a Japanese collection of, as Dazai described them, “soliloquies by female narrators.” No One Knows includes the quietly brilliant long story Schoolgirl and shows the fiction of this 20th-century genius in a fresh light.

Read the book that sold over two million copies in Japan and became a national obsession

**Premiul Akutagawa 2016 **

"Un roman comic, curajos... coplesitor." (Hiromi Kawakami)

La treizeci si sase de ani, Keiko Furukura are toate "atuurile" tipice ale unei femei-paria in societatea japoneza: lucreaza de optsprezece ani cu jumatate de norma intr-un minimarket, intr-o suburbie a capitalei nipone, este necasatorita, nu a avut niciodata un iubit si nu se poate lauda cu nici o experienta sexuala. Metamorfozata din cauza rutinei zilnice intr-un amalgam incontrolabil de ticuri verbale, gesturi mecanice, blazare si oboseala cronica, Keiko ajunge sa faca fata din ce in ce mai greu presiunilor familiei si prietenilor de a-si asuma un mariaj si un contract cu norma intreaga la o companie de top, alegeri ce i-ar garanta statutul de "femeie normala si decenta".

In incercarea de a se "vindeca" de inadaptabilitatea sa la tiparele sociale, eroina incepe o stranie relatie cu Shiraha, un fost coleg de munca, un misogin inversunat, el insusi inadaptat la cerintele exigente ale societatii nipone. Infuzie de umor spumos, sarcasm si autoironie, Femeia minimarket ofera cititorilor o radiografie actuala a mentalului social japonez.

"O interpretare patrunzatoare a conformismului social si a culturii muncii in lumea japoneza contemporana... Sayaka Murata isi spune parerea direct, nu fara ironie, despre felul in care femeia japoneza ar trebui sa evolueze in societate: fie se supune prejudecatilor, fie va fi victima frustrarii, a fricii, a furiei semenilor." (Kirkus Reviews)

"Romanul lui Sayaka Murata transpune in cuvinte tristetea, angoasa, jalea cuiva incapabil sa-si spuna cum ar vrea propriile trairi..." (Ry? Murakami)

"Stranie, detasata, incisiva si de o profunzime care te lasa mut, Femeia minimarket este un dar pentru oricine s-a simtit respins de lumea in care traieste." (Ruth Ozeki)

A strange and beguiling novel about three women struggling to determine their own lives in contemporary Tokyo, from Japan's most exciting young writer, Mieko Kawakami