O istorie magistrală și foarte apreciată – prima descriere atent documentată a Gulagului, de la originile sale în Revoluția Bolșevică la prăbușirea lui în epoca glasnostului.**

Gulagul – sistemul de lagăre sovietice prin care au trecut zeci de milioane de deţinuţi, politici și de drept comun – își are originile în Rusia țaristă, când, din secolul al XVII-lea și până la începutul secolului XX, brigăzi de muncă forțată au fost trimise în Siberia. După Revoluția Bolșevică și în special în timpul dictaturii lui Stalin, a devenit un sistem de represiune și de pedeapsă care a terorizat o întreagă societate, întruchipând cele mai rele tendințe ale comunismului sovietic.

Atent documentată, presărată cu relatări ale supraviețuitorilor și cu adnotări din rapoarte oficiale, Gulag este o carte esențială pentru oricine dorește să înțeleagă istoria secolului XX și o lectură necesară pentru a ne asigura că asemenea evenimente nu se vor repeta.* Magistrală [...] Cartea lui Applebaum, scrisă cu eleganță și seriozitate morală, aduce o contribuție substanțială la vindecarea amneziei care pare să fi afectat, curios, percepțiile unui public larg față de una dintre cele mai mari monstruozități ale secolului XX.* (Times Literary Supplement)ANNE ELIZABETH APPLEBAUM (n. 25 iulie 1964) este ziarist și istoric american. În 1992 s-a căsătorit cu Radosław Sikorski, ulterior ministru al apărării în Polonia și mareșal al Seimului. Cuplul are doi băieți, Alexander și Tadeusz. Applebaum a devenit cetățean polonez în 2013. Vorbește fluent polona și rusa. A scris pe larg despre marxism-leninism și dezvoltarea societății civile în țări din Europa Centrală și de Est. A lucrat la The Economist și la The Spectator și a fost membru în consiliul editorial de la The Washington Post (2002–2006). A câștigat Premiul Pulitzer în aprilie 2004 pentru cartea Gulag. O istorie, publicată în anul anterior. Este corespondentă la The Atlantic și senior fellow la The Agora Institute at Johns Hopkins University School of Advanced International Studies.

Descriere

Gulagurile. Procesele înscenate. Cizma care calcă orice în drumul ei. Aceste imagini ale totalitarismului postbelic au rămas în memoria noastră colectivă – brutale și terifiante, dar, după mai mult de 50 de ani, rupte de context, devenind mai mult un soi de sperietori ale trecutului.

Cortina de Fier, de Anne Applebaum, este o încercare plină de forță de a demonstra că totalitarismul a însemnat mai mult decât excesele sale manifestate public. Cartea de față analizează detaliile conducerii totalitare: diaspora de partid, din URSS până în restul Blocului Sovietic, preluarea posturilor de radio, a universităților și a grupurilor de tineri de către partizani, răspunsul contradictoriu al conducătorilor Bisericii Catolice față de metodele lui Stalin.

Grație interviurilor realizate de Applebaum și cercetărilor amănunțite în diversele arhive ale timpului, Cortina de Fier se asigură că experiențele zilnice ale celor care au trăit în Blocul Sovietic vor rămâne vii în paginile de istorie, chiar dacă aceștia vor părăsi, în curând, istoria trăită.

Alte titluri de Anne Applebaum:

Gulagul , Humanitas , colecţia Istorie contemporană

Cortina de fier , Litera , colecţia Carte pentru toți

Amurgul democrației. Seducătoarea atracție a autoritarismului , Litera , colecţia Kronika

Gulag , Litera , colecţia Kronika

Axa autocraților , Litera , colecţia Kronika

Vezi mai mult

Winner of the Duff Cooper and Lionel Gelber prizes

In 1932-33, nearly four million Ukrainians died of starvation, having been deliberately deprived of food. It is one of the most devastating episodes in the history of the twentieth century. With unprecedented authority and detail, Red Famine investigates how this happened, who was responsible, and what the consequences were. It is the fullest account yet published of these terrible events.

The book draws on a mass of archival material and first-hand testimony only available since the end of the Soviet Union, as well as the work of Ukrainian scholars all over the world. It includes accounts of the famine by those who survived it, describing what human beings can do when driven mad by hunger. It shows how the Soviet state ruthlessly used propaganda to turn neighbours against each other in order to expunge supposedly 'anti-revolutionary' elements. It also records the actions of extraordinary individuals who did all they could to relieve the suffering.

The famine was rapidly followed by an attack on Ukraine's cultural and political leadership - and then by a denial that it had ever happened at all. Census reports were falsified and memory suppressed. Some western journalists shamelessly swallowed the Soviet line; others bravely rejected it, and were undermined and harassed. The Soviet authorities were determined not only that Ukraine should abandon its national aspirations, but that the country's true history should be buried along with its millions of victims. Red Famine, a triumph of scholarship and human sympathy, is a milestone in the recovery of those memories and that history. At a moment of crisis between Russia and Ukraine, it also shows how far the present is shaped by the past.

De la Revoluţia din Octombrie până la moartea lui Stalin şi chiar după aceea, viaţa ruşilor a stat sub semnul neliniştii: un simplu cuvânt sau gest putea fi începutul unei cariere excepţionale sau, dimpotrivă, putea distruge o întreagă familie. În apartamentele la comun, micile diferende duceau adesea la denunţuri fatale. În spatele zâmbetului colegului de birou se putea ascunde un colaborator al sistemului care urmărea să-ţi ia postul. Într-o societate în care oricine era suspect, nici măcar membrii aparatului de stat nu erau scutiţi de delaţiuni şi arestări. Orlando Figes a intervievat supravieţuitori ai regimului stalinist şi a citit sute de documente oficiale şi private pentru a înţelege cum se desfăşura viaţa de zi cu zi în această perioadă dominată de neîncredere, teamă, compromisuri şi trădări, în care doar câţiva au îndrăznit să ridice glasul şi să denunţe abuzurile conducătorilor.

„O carte care mi-a lăsat o amintire de neşters.” (Simon Sebag Montefiore)

„* Vorbind în şoaptă* descrie frământările familiilor dezbinate de paranoia, înstrăinarea şi trădarea care au marcat viaţa privată a ruşilor generaţii la rând. O panoramă a trecutului dureros al Rusiei în vremea lui Stalin şi un ghid pentru prezentul ei.” (The Economist)

„Datorită lui Figes, supravieţuitorii regimului stalinist nu mai vorbesc în şoaptă, ci îşi fac auzit glasul.” (The New York Times Book Review)

„O poveste excepţională despre vieţi pierdute şi furate.” (Sunday Times)

„Această carte ar trebui să devină o lectură obligatorie în Rusia de astăzi.” (The Times)

„Lucidă, amănunţită şi esenţială pentru a înţelege societatea stalinistă... un studiu exemplar al mentalităţilor.” (Kirkus Reviews)

„Extraordinară.” (The New Yorker)

Orlando FIGESeste profesor de istorie la Colegiul Birkbeck, Universitatea din Londra. Este autorul a numeroase cărţi despre istoria Rusiei, dintre care la Editura Polirom au apărut:* Revoluţia Rusă, 1891-1924. Tragedia unui popor (2016), Dansul Nataşei. O istorie culturală a Rusiei (2018), Crimeea. Ultima cruciadă*(2019),* Să-mi trimiţi un cuvânt din când în când. O poveste de dragoste şi supravieţuire în Gulag (2019) şi Europenii. Trei vieţi şi formarea unei culturi cosmopolite în Europa secolului al XIX-lea * (2021).

Under Hitler and Stalin the Nazi and Soviet regimes murdered fourteen million people in the bloodlands between Berlin and Moscow. For twelve savage years, on this bloodsoaked soil an average of one million individuals - mostly women, children and the aged - were murdered every year.

„Părinţii Fondatori ai Americii au încercat să ne ferească de ameninţarea pe care o ştiau, tirania care biruise democraţia antică. Astăzi, ordinea noastră politică se confruntă cu noi ameninţări, deloc diferite de totalitarismul secolului XX. Nu suntem mai înţelepţi decât europenii care au văzut democraţia căzând pradă fascismului, nazismului sau comunismului. Singurul nostru avantaj este că putem învăța din experienţa lor. Acum este momentul potrivit să facem acest lucru." – Timothy Snyder

„Snyder este un intelectual în plină ascensiune, cu o voce în viața publică, netemător să realizeze conexiuni îndrăznețe între trecut și prezent." – New York Times

Timothy Snyder este professor de istorie la Universitatea Yale, unde deține catedra Bird White Housum. Este autorul mai multor lucrări importante dedicate istoriei Europei de Est, naţionalismului, totalitarismului şi holocaustului, printre care se numără Bloodlands: Europe Between Hitler and Stalin și Black Earth: The Holocaust as History and Warning. Snyder este membru al Comitetului pentru Conștiință al Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite și membru permanent al Institutului de Științe Umane de la Viena.

„Pentru a ajunge la putere și pentru a se menține, partidele comuniste din Rusia/URSS, Europa Central-Estică, Asia, America Latină și Africa au utilizat de-a lungul secolului al XX-lea o gamă largă de metode: au provocat tulburări și violențe, lovituri de stat sângeroase, războaie de amploare și teroare extinsă. Milioane de oameni au fost afectați în modul cel mai brutal, au fost spoliați, arestați, întemnițați, deportați, maltratați și/sau uciși. Cartea neagră a comunismului pune în fața publicului o oglindă a răului ideologic și politic.”

Dorin Dobrincu

„Cartea neagră a comunismului este o bornă, poate cea mai importantă, în evoluția cercetărilor privind istoria regimurilor comuniste. A relansat acest domeniu în Occident și a influențat decisiv paradigma în care a fost analizat trecutul totalitar în fostele țări socialiste. Publicarea Cărții negre în România a impulsionat studiile de istoria comunismului și oferă încă, la mai bine de două decenii și jumătate de la apariție, cheia de înțelegere a totalitarismului comunist. Iar această nouă ediție a Cărții negre va contribui la consolidarea studiilor de istorie recentă în România și la pregătirea unor noi generații de cercetători, muzeografi și profesori.”

Armand Goșu

Cine era băiatul gruzin care a ajuns să conducă imperiul vechilor ţari? Cine juca pentru el rolul lui Göring, Himmler şi Goebbels? Cum trăiau familiile celor mai puternici oameni din Uniunea Sovietică? Pornind de la surse de multe ori inedite, Simon Sebag Montefiore descrie viaţa la „curtea imperială” sovietică, unde liderul se distrează jucând jocul mortal al puterii, iar printre femei şi copii se amestecă zilnic asasini şi fanatici. Stalin şi apropiaţii săi acordă imense privilegii prietenilor, mănâncă şi beau fără măsură în timpul cinelor de la Kremlin ori Kunţevo şi organizează războiul împotriva Germaniei, într-o lume a trădării, crimei şi promiscuităţii în care soarta fiecăruia se poate schimba într-o clipă. Montefiore ne oferă portretul inegalabil al unui Stalin pasionat de film, muzică şi literatură, care îşi iubeşte familia, dar nu ezită să-şi elimine brutal adversarii. Devenit rapid bestseller, Stalin. Curtea ţarului roşu a fost inclus de revista The Guardian în lista celor mai bune cărţi din 2003 şi a fost desemnat Cartea de istorie a anului 2003 în cadrul British Book Awards.

„O carte care trebuia scrisă. O extraordinară lucrare de cercetare, teribil de lucidă.” (* The Washington Times)*

„Una dintre puţinele cărţi recente despre stalinism care vor fi citite şi în viitor.” (The Guardian)

„Nu am crezut că aş putea afla ceva nou despre Stalin, dar m-am înşelat. O realizare uluitoare.” (Henry Kissinger)

**A magnificent new biography that revolutionizes our understanding of Stalin and his world *The product of a decade of intrepid research, Stalin is a landmark achievement. Stephen Kotkin offers a biography that, at long last, is equal to this shrewd, sociopathic, charismatic dictator in all his dimensions. We see a man inclined to despotism who could be utterly charming; a pragmatic ideologue; a leader who obsessed over slights yet was a precocious geostrategic thinker--unique among Bolsheviks--and yet who made egregious strategic blunders. Through it all, we see Stalin's unflinching persistence, his sheer force of will--perhaps the ultimate key to understanding his indelible mark on history. Drawing on Kotkin's exhaustive study of Soviet archival materials as well as vast scholarly literature, Stalin * recasts the way we think about the Soviet Union, revolution, dictatorship, the twentieth century, and indeed the art of history itself.

În 26 aprilie 1986, o serie de explozii au zguduit reactorul nuclear de la Cernobîl. Flăcările au aprins cerul, iar radiațiile rezultate au contaminat pământul și au otrăvit oamenii vreme de ani întregi. În timp ce autoritățile au încercat să mușamalizeze efectele accidentului, Svetlana Aleksievici a petrecut mai mulți ani adunând mărturii de la supraviețuitori – foști muncitori la centrală, oameni de știință, medici, soldați, pompieri, strămutați, văduve, orfani –, ale căror voci compun o istorie orală marcată de frică, furie și incertitudine, dar și de umor negru și iubire.

Cronică a trecutului și avertisment pentru viitor, Rugăciune pentru Cernobîl este o carte crucială care, datorită forței emoționale și onestității sale, rămâne o amintire de neșters în mintea cititorului.

„O istorie orală emoționantă în care atitudinea generală fatalistă și curajul stoic sunt dublate de un umor incredibil de negru... Rezultatul este o radiografie de neuitat a sufletului rus.“ Publishers Weekly

„Una dintre cărțile cele mai pline de compasiune și mai terifiante pe care le-am citit vreodată.“ Observer„Un colaj de mărturii orale ce se transformă în psihobiografia unei națiuni care nu este prezentă pe nici o hartă... Această carte provoacă arsuri ca de radiații pe creier.“ Julian Barnes, Guardian„Devastatoare... esențială, puternică și curajoasă.“ John Freeman

Al Doilea Război Mondial nu va ajunge niciodată să-și dezvăluie întreaga grozăvie. În spatele faptelor de arme, al atrocităţilor și al crimelor monstruoase comise împotriva civililor se ascunde o altă realitate. Aceea a miilor de femei sovietice trimise pe front împotriva inamicului nazist. Svetlana Aleksievici, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, și-a dedicat șapte ani din viaţă colectării mărturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul acela erau abia ieșite din copilărie. După primele sentimente de euforie, asistăm la o schimbare radicală de ton, pe măsură ce ajungem la încercarea fatală a luptei, însoţită de partea sa de întrebări și de suferinţă. Abandonând tăcerea în care și-au găsit refugiul, aceste femei îndrăznesc, în sfârșit, să prezinte războiul așa cum l-au trăit.

„Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul ei concentrat și proza plină de sinceritate universul celor deposedați.“ — Motivația juriului Nobel, 2009

„Era ora trei din noaptea spre 15 ianuarie 1945 când m-a luat patrula. Gerul se înteţea, erau minus 15oC.“ Așa începe povestea deportării lui Leo Auberg într-un lagăr din Uniunea Sovietică. Leagănul respiraţiei este un mare roman despre umanitate și fragilitatea ei, inspirat de adevărul dureros al experienţei personale pe care în primul rând poetul Oskar Pastior i l-a încredinţat Hertei Müller.

„Această carte este scrisă cu sânge. Un manifest al neuitării și al limbajului, al căror raport complex este acum dovedit într-un mod extrem de emoţionant. O capodoperă.“ — Frankfurter Allgemeine Zeitung

„Tăcerea a fost, în sfârșit, ruptă prin această îndrăzneaţă operă de artă, care nu are egal în literatura europeană actuală.“ — * Süddeutsche Zeitung*

Cartea de faţă reuneşte discuţiile purtate de autoare la Berlin, în decembrie 2013 – ianuarie 2014, cu jurnalista austriacă Angelika Klammer. Titlul este un vers dintr-un distih pe care Herta Müller şi-l repeta mereu, ca pe o incantaţie, pentru a-şi da curaj când trebuia să meargă la interogatoriile de la Securitate: Patria mea era un sâmbure de măr, / căutându-mi drumul între seceră şi stea.

Discuţiile refac drumul parcurs de Herta Müller din satul natal până la scriitoarea de azi şi laureata Premiului Nobel – este deci un volum autobiografic. Problematica e, în esenţă, cea cunoscută şi din alte opere literare şi eseistice ale autoarei, dar prin dialog amintirile şi reflecţiile ei dobândesc o acuitate deosebită. Considerațiile despre scris ocupă un loc important, volumul fiind totodată un autoportret al Hertei Müller şi o ars poetica.

Cu fotografii din arhiva autorului

„Eram în ultimul an de facultate, când m-a chemat la partid Iorgu Stoian, profesor de epigrafie, având pe atunci și mai ştiu eu ce funcţie în biroul de partid. Mi-a spus că e cazul să-mi fac autocritica. Eram foarte slab, aproape nul, la autocritică. Ce noimă are să spui că nu eşti de acord cu tine însuţi? Critica şi autocritica ţineau însă de ritualul de partid şi alcătuiau împreună o strategie bine gândită şi eficientă de devalorizare a individului, supus tirului celorlalţi şi obligat – culmea! – să-şi dea el însuşi lovitura de graţie, după modelul proceselor staliniste.

Ce era să răspund? I-am zis că, sigur, îmi voi face autocritica. Şi mi-am făcut-o în felul meu… spre supărarea lui Iorgu Stoian, care a ţinut să-mi spună că nu aşa ne-a fost vorba. Totuşi, în ciuda insuficienţelor mele, partidul mă dorea! Şedinţa organizaţiei de partid la care s-a votat primirea mea s-a transformat într-un exerciţiu de acuzaţii de o neînchipuită duritate, de parcă s-ar fi urmărit nu primirea, ci excluderea, chiar înainte de a fi primit.

Voiam să am o carieră universitară, care depindea în bună măsură de atitudinea mea politică. În realitate, totul avea să fie infinit mai complicat. Ca să mă împlinesc, trebuia să cadă mai întâi comunismul, şi asta nu ţinea deloc de mine, ci de jocurile imprevizibile ale istoriei.“ (Lucian Boia)

„Dennis Deletant cunoaște România de aproape 60 de ani și tot de atâta vreme călătorește dinspre Vest spre Est pentru a înțelege, pentru a scrie, pentru a ajuta, pentru a pune reflectorul asupra istoriei noastre recente, pe care adesea o știe mai bine decât noi.

Suntem întâi de toate în fața unor memorii scrise cu empatie și umor despre acest du-te-vino al său între Londra și București, despre piedicile descurajante puse de Securitatea lui Ceaușescu tânărului cercetător englez dornic să studieze limba și istoria României în anii ’60, despre cât de greu a fost în anii ’70 să obțină un pașaport cu viză de ieșire pentru proaspăta sa soție româncă, despre dosarul de 1.500 de pagini pe care i l-a întocmit Securitatea.

Apoi, cartea descrie bucăți de istorie necunoscute în profunzime, pe care Dennis Deletant le elucidează datorită unor întâlniri și conversații importante, dacă nu cumva providențiale.

Volumul conturează, de asemenea, portretele unor personaje care au jucat diferite roluri în ultimii 30 de ani și pe care autorul le-a cunoscut bine – Corneliu Coposu, cel care avea să devină liderul opoziției postdecembriste, sau Mircea Răceanu, diplomatul român condamnat la moarte în 1989 pentru că spionase în favoarea Washingtonului.

În căutarea României ne ajută să nu uităm, ne povestește de unde venim și ce drum lung am făcut în ultimii 60 de ani. Totul este văzut prin lentila celui care are și destulă distanță, și suficientă apropiere pentru a ne arăta doar detaliile care contează.“

SABINA FATI

DENNIS DELETANT s-a născut la Norfolk (Anglia) în 1946; este profesor invitat al Catedrei de studii românești „Ion Raţiu“ de la Georgetown University, Washington, DC, și profesor emerit la School of Slavonic and East European Studies, University College, London. Primul contact cu România l-a avut în 1965, când a urmat cursurile Şcolii de vară de la Sinaia, organizate de Universitatea din București. A studiat în România în cadrul unei burse postuniversitare acordate de British Council în 1969 și a vizitat apoi frecvent țara până în 1988, când a fost declarat persona non grata ca urmare a comentariilor nefavorabile la adresa regimului Ceaușescu pe care le-a făcut în presa britanică. La sfârșitul lui decembrie 1989, a revenit la București în calitate de consultant al televiziunii BBC în perioada revoluției române. În 1990, a fost invitat să facă parte din comitetul consultativ al British Government’s Know-How Fund, implicându-se activ în aspectele românești ale activității acestuia; pentru această contribuție i s-a decernat Order of the British Empire (OBE) în 1995.

În arhiva fostei Securități păstrată la CNSAS se află patru volume de urmărire informativă, două pe hârtie și alte două pe microfilm, de peste cinci sute de pagini, pe copertele cărora stă scris „Dosar operativ Hagea Constantin”. Cea mai mare parte a documentelor se află pe rola800. Acolo este povestea destinului unui om, cu virtuțile, slăbiciunile, faptele și întâmplările vieții sale, toate fiind cuprinse în diverse dosare ale Securității, care l-a urmărit între anii 1947 și 1954, până când l-a arestat, anchetat și condamnat la închisoare. Constantin Hagea (1905–1960), gazetar, directorul ziarului Ardealul, membru al Comisiei Interimare a PN și unul dintre liderii refugiaților transilvăneni în capitală, a platit cu viața pentru că, vreme de șapte ani, i-a umilit pe securitșii care au depus eforturi considerabile pentru a-l găsi și reține, cât și pentru poziția sa anticomunistă și antisovietică, fiind una dintre victimele torționarului Alexandru Vișinescu în penitenciarul de la Râmnicu Sarat. Rola 800 se poate citi ca un roman despre viața de zi cu zi în România anilor 1950, despre onoare, curaj și solidaritate, opuse fricii instaurate de Securitate prin teroare și cruzime.

În 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia a devenit simbolul perfecțiunii în gimnastică. Din admirație, despre ea s-au scris scenarii de filme artistice și documentare, biografii, romane și chiar cărți pentru copii. Dar despre Nadia, devenită parte a avuției naționale a României socialiste, se mai scria în penumbră, iar „admiratorii” săi, care adunau material documentar pentru un roman straniu, în parte de groază, în parte politic, erau cei din lumea sa: antrenorii, oficialii federali, medicii, asistentele, coechipierii…

Cu toții îi urmăreau orice mișcare, orice vorbă și orice gând și împletiseră, la cererea poliției politice de atunci, înfricoșătoarea Securitate, o plasă nevăzută din care marea sportivă a reușit să scape abia în toamna lui 1989. Acum, după zeci de ani, studiind aceste dosare până nu de mult secrete, Stejărel Olaru a construit o carte de istorie, însă una ca un roman, în parte de groază, în parte politic.

„Cartea lui Stejărel Olaru nu este doar o biografie tradițională. Contextul și împrejurările în care Nadia Comăneci a crescut și s-a format, familia, gimnastele din generația sa, antrenorii, și mai ales puzderia de informatori, securiști și decidenți politici, care au țesut o încâlcită plasă de relații în jurul ei menită să o țină captivă în mod irevocabil, toate acestea sunt scoase la iveală de autor. În drumul spre glorie, Nadia a trecut prin stări diferite. Când însingurată și aproape de abandon, când disperată și supusă, adesea neînțeleasă și folosită, dar mereu perseverentă, ambițioasă, visând cu îndârjire să atingă perfecțiunea. Și a atins-o.” - AURORA LIICEANU

** STEJĂREL OLARU** este istoric, politolog, lector universitar, expert în istoria serviciilor de informații. A fost consilier de stat pe probleme de securitate națională la Cancelaria prim-ministrului, director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. A publicat Securiștii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca poliție politică (în colab., Polirom, 2002), Ziua care nu se uită. 15 noiem brie 1987, Brașov (în colab., Polirom, 2003; 2017), Cei cinci care au speriat Estul. Atacul asupra Legației RPR de la Berna (februarie 1955) (Polirom, 2003), Vademekum Contemporary History Romania. A Guide through Archives, Research Institutions, Libraries, Societies, Museums and Memorial Places (în colab., Commissioned by Stiftung zur Aufarbeitung der SED-Diktatur, 2004), Stasi și Securitatea (în colab., Humanitas, 2005), Rîmaru – Butcher of Bucharest (în colab., Profusion Book Publishing House, 2012), Agentul nostru Victor (Polirom, 2018) și Maria Tănase. Artista, omul, legenda (Corint, 2019).