Stai intins si astepti poezia. nu te misti.

Stai intins si astepti poezia. nu te misti.

precum o creanga perfida preunsa

cu adeziv care asteapta o pasare.

cel mai adesea un prihoriu, sau un sticlete.

pandesti solemn in propria-ti tacere, tacut

precum prihoriul sau sticletele

care niciodata nu a venit.

sub pielea asternutului umezit de sudoare si respiratie,

incalzit de trup, de parca astepti pe un nor jos.

te scarpini. invarti policarii, clipesti, uneori

regulat, alteori nu, dar esti linistit.

afara a muscat iarna. sangele ingheata,

pielea intinde spatele, vantul biciuie si crengile

de nuc zgarie repezisurile in ceata ferestrei.

asta e tot ce vezi si auzi. stii ca intre tine

si lume sunt geamuri, ca nimic nu poate

sa aterizeze pe tine. asa ca totusi te-ntinzi si astepti poezia.

o astepti.