În fiecare an, cu ocazia sărbătorii Mi-Carême, are loc foarte bizarul bal al nebunelor. Toată lumea bună a Parisului se întovărășește pentru o seară, în acorduri de polca și vals, cu femei deghizate în colombine, țigănci, zuavi și muschetari. Împărțit în două săli – de-o parte idioatele și epileptic...

În fiecare an, cu ocazia sărbătorii Mi-Carême, are loc foarte bizarul bal al nebunelor. Toată lumea bună a Parisului se întovărășește pentru o seară, în acorduri de polca și vals, cu femei deghizate în colombine, țigănci, zuavi și muschetari. Împărțit în două săli – de-o parte idioatele și epilepticele; de cealaltă, istericele, nebunele și maniacele –, balul este, în realitate, unul dintre ultimele experimente ale doctorului Charcot, dornic să le transforme pe bolnavele de la spitalul Salpêtrière în femei ca oricare altele. Printre ele, Eugénie, Louise și Geneviève, al căror parcurs aventuros este reconstituit de Victoria Mas în romanul său, care scoate la lumină condiția femeii în secolul al XIX-lea.

Un roman scris într-un stil extrem de sobru, în care se întâlnesc spiritismul, sadismul și sexualitatea. Poveștii „istericelor" închise la Salpêtrière la finele secolului al XIX-lea, Balul nebunelor îi adaugă portretul unei femei care vorbește cu morții, un „sport" foarte în vogă în acea epocă. Libération

Romanul Victoriei Mas pledează cu însuflețire cauza unor paria, condamnând respingerea și opresiunea carcerală la care sunt supuse femeile epocii. Livres Hebdo

Acest bal grotesc, unde în mod evident indecența nu este a nebuniei, ci a burghezilor veniți să flirteze cu nebunele și să rătăcească prin azilul lor carceral, este punctul central al romanului istoric scris de Victoria Mas. Cu un stil limpede, elegant, tânăra romanciera stigmatizează machismul triumfător și face auzit tulburătorul glas al celor care au fost reduse la tăcere, înăbușite, hipnotizate. * L’Obs*