O plimbare prin bătrânul București te poate face să te îndrăgostești brusc de o casă. O privești, și ai vrea să‑i descoperi toate secretele. Câteodată, dorințele ți se împlinesc. Așa s‑a întâmplat și cu misterioasa casă din strada Armenească nr. 20. Soarta a făcut în așa fel încât Victoria Dragu Dim...

O plimbare prin bătrânul București te poate face să te îndrăgostești brusc de o casă. O privești, și ai vrea să‑i descoperi toate secretele. Câteodată, dorințele ți se împlinesc. Așa s‑a întâmplat și cu misterioasa casă din strada Armenească nr. 20. Soarta a făcut în așa fel încât Victoria Dragu Dimitriu, atrasă de clădirea enigmatică, să se întâlnească pe neașteptate cu o altă Doamnă a Bucureștiului, care știa (aproape) tot ceea ce se ascundea în spatele zidurilor mute. Astfel, doamna Măriuca Alexandrescu, născută Ionescu Berechet, a început să‑și depene poveștile, care au clădit paginile acestei cărți. Din Armenească la Cașin este un basm adevărat, un periplu prin nenumărate și felurite vieți, o declarație de dragoste pentru familie și istorie.--Odilia Roșianu * Mica prințesă din Armenească 20 este pentru mine un fel de capsulă a timpului. Închide în ea un fragment important al vieții mele, întreaga copilărie, grădina secretă care supraviețuiește doar în amintirea mea. Oamenii care o populau au trecut Dincolo, casa în care locuiau a ajuns în mâini străine, necunoscute. Nu‑mi rămâne decât să‑i readuc la viață cu puterea gândului. Și a cuvântului. Și la fel de puternică este amintirea caselor în care am locuit efectiv și de care am fost atașată ca de niște făpturi vii, învăluite totodată într‑un abur de mister și de emoție care nu a pălit cu trecerea anilor, ba chiar dimpotrivă.--Măriuca Alexandrescu * Locuiam aproape, știam o serie de amănunte despre cartier, din lecturi sau ajunse la mine pur și simplu prin pulsațiile vieții. Însă istoria casei din strada Armenească părea inaccesibilă. Și într‑o zi am publicat pe Facebook fotografia ei. Reacția a apărut fulgerător, cineva a răspuns imediat: O, asta a fost casa rudelor mele, familia Dr. Ermil Constantinescu, unchiul și nașul meu de botez... Toată copilăria mi‑e legată de ea, o visez deseori, dar n‑am mai intrat acolo de peste 45 de ani. Mi se părea fermecată, o mulțime de cotloane, un pod enorm, camerele de la mansardă unde am dormit de multe ori... O casă superbă! Semna Măriuca Alexandrescu, prietenă întâlnită în lumea Facebook‑ului.*--** Victoria Dragu Dimitriu**