„Filosofia timpului are o istorie lungă,darnu şi glorioasă.Autorii antici şi medievali s-au lamentat adesea cu privire la specificul bizar al subiectului lor de studiu, fără să se străduie să elucideze aspectele pe care se bazează această observaţie. În opinia mea, motivul acestui progres lent nu es...

„Filosofia timpului are o istorie lungă,darnu şi glorioasă.Autorii antici şi medievali s-au lamentat adesea cu privire la specificul bizar al subiectului lor de studiu, fără să se străduie să elucideze aspectele pe care se bazează această observaţie. În opinia mea, motivul acestui progres lent nu este caracterul paradoxal al timpului, cum se sugerează adesea, ci faptul că predecesorii noştri nu dispuneau de instrumentele necesare pentru a aborda chestiunea. La fel ca în cazul îngrijorărilor legate de specificul infinitului, care au fost soluţionate abia în secolul al XIX-lea, cred că o explicaţie satisfăcătoare a specificului timpului necesită resurse ale logicii moderne de care predecesorii noştri nu dispuneau, Cartea aceasta propune o teorie modală a timpului. Teza sa centrală este faptul că momentele temporale sunt mai semănătoare cu lumile posibile din logica modală decât cu locurile. Dacă explicaţiile rivale spaţiale ale timpului pot fi formulate în cadrul unei logici standard, prin extensiune, teoriile modale iau de obicei forma unei logici temporale care explică detaliat distincţiile temporale în termenii operatorilor temporali, primitivi sub aspect conceptual.” fragment din prefaţă „Natura timpului” – Ulrich MEYER