Copilarie. Tinerete. Dependenta

„O poveste perfectă, sfâșietoare.“ – Rachel Kushner Într-un cartier muncitoresc din Copenhaga, la mijlocul anilor ’20, micuța Tove simte că trăiește o copilărie croită pe măsura altei fete. Are un tată veșnic șomer și o mamă care îi spune că orice carte „e plină de minciuni“, iar fetele de pe strada ei, pe care cu greu le-ar putea numi prietene, visează doar să împlinească vârsta majoratului, să se căsătorească și să aibă copii. Cu toate acestea, Tove își dorește cu încăpățânare să devină poetă. Romanul, aflat la granița fină dintre autobiografie și ficțiune, reprezintă povestea vieții acestei tinere: desprinderea de părinți, închirierea unei camere în casa unei simpatizante naziste, munca de guvernantă, de menajeră, de stenografă în care trebuie să-și „vândă“ zilele în schimbul câtorva ore de scris, cei câțiva iubiți nepotriviți și, în sfârșit, debutul.„O cronică splendidă, închinată marginalizaților, în care se poate regăsi oricine.“ - Patti SmithVolum aflat pe lista celor mai bune cărți ale secolului XXI în The New York Times„Asemenea unui vitraliu vechi de o sută de ani, stilul lui Ditlevsen este elegant, transparent, cu vârtejuri glorioase, de o frumusețe neafectată.“ - Los Angeles Review of Books„Deși proza lui Ditlevsen e adesea frustă și lipsită de artifificii, asupra cititorului ea are un efect hipnotic,făcându-l să-și dorească ceva ce nu are: vechiul paradox de a visa la o viață de artist și ulterior de a-ți dori să retrăiești banalul cotidian.“ – The Boston Globe„Citite împreună, cele trei povești alcătuiesc o capodoperă dintr-o categorie aparte, ce umple un gol pe care nu-l putem numi cu precizie. Trilogia are aerul unui obiect găsit pe fundul unui sertar dintr-un dulap străvechi, un secret pitit printre haine și genți și fotografii ale iubiților morți. Surpriza nu constă în vitalitatea ei, nici în faptul că e scrisă cu un sentiment al urgenței impregnat de cerneala proaspătă încă; surpriza e că pur și simplu există.“ - The New York Times Book ReviewTove Ditlevsen s-a născut în 1917 într-un cartier mărginaș al Copenhagăi. Pentru că părinții ei au refuzat să-i ofere o educație convențională, la vârsta de 14 ani a fost nevoită să abandoneze școala și să se angajeze ca guvernantă. A debutat cu un volum de poezie în jurul vârstei de 20 de ani, devenind într-un timp relativ scurt o scriitoare de renume în Danemarca. A publicat unsprezece cărți de poezie, șapte romane și patru volume de povestiri. A avut patru căsnicii, iar de-a lungul anilor s-a luptat cu dependența de alcool și de droguri. În 1976, și-a luat viața, înghițind o doză mortală de somnifere.