"Sunt Căpitanul Rosalie și m-am infiltrat în trupa lor în această dimineață de toamnă din 1917... Am auzit că soldații se ascund cosându-și ferigi pe uniforme. Ferigile mele sunt cojile juliturilor de pe genunchi, privirile visătoare, cântecele pe care le îngân ca să am aerul unei copile."

"Sunt Căpitanul Rosalie și m-am infiltrat în trupa lor în această dimineață de toamnă din 1917... Am auzit că soldații se ascund cosându-și ferigi pe uniforme. Ferigile mele sunt cojile juliturilor de pe genunchi, privirile visătoare, cântecele pe care le îngân ca să am aerul unei copile."

Rosalie are cinci ani și jumătate. Tatăl ei este pe front, mama lucrează la fabrică. Ca să nu rămână singură acasă, merge la școală, cu copiii mai mari. Și învățătorul, și elevii sunt convinși că fata cea mică din spatele clasei visează cu ochii deschiși și desenează în caiet așteptând să treacă timpul și să vină seara.

Dar Rosalie are o misiune, ca orice veritabil soldat. Este căpitan şi are un plan.