„Aici, pe tânărul Iosif îl cuprindea ameţeala… Era un om ca noi, aşa ne pare, şi, deşi trăia timpuriu, era – matematic vorbind – la fel de departe de începuturile omenescului (şi vom trece cu totul sub tăcere începuturile în sine ale lucrurilor) ca şi noi, căci începuturile de care vorbim se află în...

„Aici, pe tânărul Iosif îl cuprindea ameţeala… Era un om ca noi, aşa ne pare, şi, deşi trăia timpuriu, era – matematic vorbind – la fel de departe de începuturile omenescului (şi vom trece cu totul sub tăcere începuturile în sine ale lucrurilor) ca şi noi, căci începuturile de care vorbim se află într-adevăr în întunericul abisal al fântânii fără fund, iar noi, în cercetarea noastră, ori trebuie să ne mulţumim cu pseudoînceputuri relative, pe care le confundăm cu adevăratul început, aşa cum Iosif îl confundă pe pribeagul din Ur, pe de o parte, cu tatăl acestuia şi, pe de alta parte, cu propriul său străbunic, ori suntem momiţi adânc, tot mai adânc în trecut, dintr-un orizont în altul, înapoi în nemărginire.”