SUSAN SONTAG – Stiluri de voință radicală

SUSAN SONTAG – Stiluri de voință radicală

„* Stiluri de voință radicalăeste cea de‑a doua culegere de eseuri a lui Susan Sontag, după încă și mai epocala Împotriva interpretări i (1966). Apărută în 1969, reprezintă momentul ei soixante‑huitard *. În anii aceia, „numele ei era sinonim cu Zeitgeist ‑ul”. Susan Sontag: eseistă, romancieră, regizoare, activistă, evanghelistă a Noului. Era peste tot: membră a comitetului de selecție al Festivalului de Film de la New York, membră a unui grup de opozanți americani ai Războiului din Vietnam, care vizitează Hanoiul în vara lui 1968. Era o neobosită introducătoare de idei noi – multe dintre ele de proveniență franceză – în cultura americană. Ca să împrumut de la criticul de film Serge Daney un termen descriptiv pe care acesta îl folosea pentru el însuși, era un passeur, adică o passeuse – una cu o spectaculoasă alonjă transmedia…Sontag era o bête noire a intelectualilor mandarini americani încă de la prima publicare (în 1964) a eseului „Împotriva interpretări i”, perceput de ei ca un cântec de sirenă chintesențial‑șaizecist care le cerea ca din intelectuali ce fuseseră să se recalifice ca orgiaști. Dacă unii o acuzau de antiintelectualism, pe alții îi irita aerul de aroganță intelectuală degajat de intervențiile ei în dezbateri: intervenea ca să facă ordine (și chestia cea mai enervantă trebuie să fi fost că, de obicei, chiar făcea). A fost mult ironizată ca giruetă, ca radicală multilateral dezvoltată, ca premiantă sau overachiever ‑iță a radicalității, concurentă închipuită a unor Fonda și Dunaway la titlul de supremă divă seventies, comitet american de primire, format dintr‑o singură persoană, pentru mari bărbați europeni.” (Andrei Gorzo)

Cuprins

Estetica tăcerii

Imaginația pornografică

„A gândi împotrivă-ți”: reflecții despre Cioran

Teatru și film

Persona lui Bergman

Godard

Ce se întâmplă în America (1966)

O călătorie la Hanoi.

SUSAN SONTAG * – (1933-2004),a studiat la Universitățile din Chicago, Harvard and Oxford. Opera sa non-fictională include Împotriva interpretării și alte eseuri, Boala ca metaforă: SIDA și metaforele sale, Despre fotografie, Privind la suferința celuilalt sau În America.Ea este deasemenea autoarea a patru romane,* precum si a mai multor nuvele si piese de teatru. A primit mai multe premii printre care the Jerusalem Prize, the Prince of Asturias Prize for Literature and the Peace Prize of the German Book Trade.