Mâncarea a fost întotdeauna o parte integrantă a vieții lui Stanley Tucci: de la supa stracciatella servită la umbra Panteonului la sosul marinara preparat între repetiții pentru diverse scene din filme și probe de haine, la pizza de casă mâncată împreună cu copiii, înainte de culcare.

Mâncarea a fost întotdeauna o parte integrantă a vieții lui Stanley Tucci: de la supa stracciatella servită la umbra Panteonului la sosul marinara preparat între repetiții pentru diverse scene din filme și probe de haine, la pizza de casă mâncată împreună cu copiii, înainte de culcare.

Acum, în Ce am mâncat într-un an , Tucci înregistrează douăsprezece luni de mese – în restaurante, bucătării, pe platouri de filmare, la conferințe de presă, acasă și în străinătate, cu prietenii, cu familia, cu străinii și, ocazional, de unul singur. De la cele care vă vor lăsa gura apă la preparatele de casă, o adevărată hrană pentru suflet, sau la cele enervant de necomestibile, felurile de mâncare amintite în acest jurnal sunt prisma prin care el reflectează la evoluţia continuă a vieţii și a familiei sale. Cu ajutorul mâncării, Tucci marchează – și jelește – trecerea timpului și pierderea unor persoane dragi, pregătindu-se pentru ce va veni.

Fie că este vorba despre duck a l'orange mâncată cu colegii de platou și gătită de călugăriţe carmelite cântărețe, despre fripturile puse pe grătar la o întâlnire cu prietenii sau despre chiftelele făcute de mama și de fiul lui și împărtășite la masă împreună cu trei generații de membri ai familiei, aceste mâncăruri îi modelează și îi îmbogățesc emoțional viața.

Ce am mâncat într-un an este o porţie amuzantă, pertinentă, sinceră și profund satisfăcătoare de amintiri și de mâncare, precum și o celebrare irezistibilă a rolului profund pe care aceasta din urmă îl joacă în viețile noastre, ale tuturor.

O cronică delicios de unică a meselor luate de Stanley Tucci pe parcursul unui an.