Pasarea si umbra (1977) reia atmosfera si modalitatea narativa ale romanului publicat cu trei ani mai inainte (Tara indepartata), uzand, poate, de fisele si materialul epic nefolosit. Mai prezente par a fi acum: constiinta caracterului conventional al literaturii, demonstrativitatea ludica si demiur...

Pasarea si umbra (1977) reia atmosfera si modalitatea narativa ale romanului publicat cu trei ani mai inainte (Tara indepartata), uzand, poate, de fisele si materialul epic nefolosit. Mai prezente par a fi acum: constiinta caracterului conventional al literaturii, demonstrativitatea ludica si demiurgia ca rol comic burlesc, interpretat in fata cititorului usor amuzat. Substanta vietii nu numai ca nu dispare in jocul, deja previzibil, al schimbarii competentelor narative, dar se poate spune ca ochiul prozatorului a devenit mai patrunzator, iar cercetarea realului mai atenta la intelesul profund al faptelor banale, al destinelor omenesti obisnuite (cum s-a spus, Cehov ramane, in ceea ce priveste substanta umana, modelul absolut al autorului). Titel stie acum sa descopere intr-o istorisire ce se stinge detaliul apt de a primi o noua dezvoltare narativa, sa intuiasca nucleele epice demne de o alta, noua poveste. [...]

Cel mai interesant lucru din carte este glisarea lina in fantastic si insolit a relatarii realiste. Practic, fantasticul, oniricul fac parte din existent, iar numarul si asa mare de voci narative (care tulbura halucinatoriu, ca la Faulkner, observatia) este sporit de vocile mortilor care se amesteca firesc printre vii. [...]

, Pasarea si umbra (1977) reia atmosfera si modalitatea narativa ale romanului publicat cu trei ani mai inainte (Tara indepartata), uzand, poate, de fisele si materialul epic nefolosit. Mai prezente par a fi acum: constiinta caracterului conventional al literaturii, demonstrativitatea ludica si demiurgia ca rol comic burlesc, interpretat in fata cititorului usor amuzat. Substanta vietii nu numai ca nu dispare in jocul, deja previzibil, al schimbarii competentelor narative, dar se poate spune ca ochiul prozatorului a devenit mai patrunzator, iar cercetarea realului mai atenta la intelesul profund al faptelor banale, al destinelor omenesti obisnuite (cum s-a spus, Cehov ramane, in ceea ce priveste substanta umana, modelul absolut al autorului). Titel stie acum sa descopere intr-o istorisire ce se stinge detaliul apt de a primi o noua dezvoltare narativa, sa intuiasca nucleele epice demne de o alta, noua poveste. [...]

Cel mai interesant lucru din carte este glisarea lina in fantastic si insolit a relatarii realiste. Practic, fantasticul, oniricul fac parte din existent, iar numarul si asa mare de voci narative (care tulbura halucinatoriu, ca la Faulkner, observatia) este sporit de vocile mortilor care se amesteca firesc printre vii. [...]