Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

Fragment din cartea "Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia" de Selma Lagerlof

"In curte se simti foarte descurajat, si-si dadu seama ca nimeni nu era dispus sa-l ajute sa-l gaseasca pe pitic. De altfel, chiar de l-ar gasi, poate ca nu i-ar fi de mare folos. Se catara pe zidul de piatra care inconjura casa si care disparea prin unele locuri sub maracini si spini. Se aseza pe el ca sa cugete la ceea ce se va intampla cand tata si mama se vor intoarce de la biserica. Desigur, va fi un eveniment in tot tinutul, si vor veni oameni din Vemmenhag-Est, din Torp, din Skurup; de peste tot vor veni sa-l vada. Si poate ca parintii lui il vor duce la balciul din Kivik ca sa-l arate.

Era ingrozitor. Ar fi vrut mai bine sa nu-l vada nimeni niciodata. Ce nenorocire! Nimeni nu era asa de necajit ca el. Nu mai era un om, ci un monstru.

Incepea putin cate putin sa inteleaga ce inseamna faptul ca nu mai era om. De-acum inainte era despartit de toate: nu va mai putea sa se joace cu alti baieti, nu va mai putea mosteni gospodaria de la parintii sai si desigur, nu va mai gasi niciodata o fata care sa vrea sa se casatoreasca cu el.

Privi casa. Era o coliba noua lipita cu lut care parea ca se afunda in pamant sub greutatea acoperisului de paie, inalt si abrupt. Dependintele erau de asemenea mici, bucatelele de pamant asa de stramte ca abia putea sa-si gaseasca loc un cal sa intoarca. Asa mica si saraca cum era, locuinta aceasta nu mai era de nasul lui. Nu mai avea dreptul sa mai ceara nimic decat o gaura sub podeaua grajdului.

Timpul era minunat. De jur-imprejurul lui apa picura, crengile inmugureau, pasarile ciripeau. Numai el era cuprins de tristete. Nu se va mai bucura de nimic.

Niciodata nu vazuse cerul asa de albastru. Pasarile calatoare treceau carduri, carduri. Se intoarceau din tari straine; trecusera marea Baltica, indreptandu-se catre capul Smygehuk, si de aici catre miazanoapte."