Daca

**Un poem al manifestării condiției umane a sinelui în raport cu Sinele, dar și cu Binele necesar conviețuirii umane.**Rostogolind, poate chiar răstălmăcind, nu cu rea intenție, versurile poeziei eminesciene „Și dacă…”, dar ținând seama și de îndemnul de a „învața de la toate”, versificat de Traian Dorz, sperăm să vă introducem în muzicalitatea prezentării poemului scris de R. Kipling.

Poemul „Dacă” întrupează o revelație, o epifanie: predicarea lui a fost mijlocită de harul (darul) poetic răsărit în poet, însă cuvântarea ne aparține tuturora, nouă «poeticilor» (această ediție, mirific ilustrată deAlessandro Sanna , se adresează cu precădere „piticilor”, așadar celor mai poetici dintre noi).

Ilustrațiile curg și duc, odată cu ele, cum cristalizase poetul J. Keats, numele autorului scris pe ape – dăinuind versurile, de dragul lor, nu de dragul Poetului.

Popular și autohton, se rostește: „a fi om e lucru mare”. Dar Om?Poemul lui R. Kipling e cuprins de un «suspans rezoluțional», întrucât este atât de condițional: dacă, dacă, dacă — dar acestea nu sunt ofuri ce trebuiesc deplânse, ci repere ale unui cumul ce fulminează în a fi Om. Poate fi răvășitor, covârșitor, dar nu este acuzator: fie, dacă nu, ești om, fie, dacă da, ești Om – ori/ ori; dar te împinge la devenire prin: cumpătare, meditare, toleranță, ambiționare… umanitate.

Poemul este un imn existențial ce înfățisează podoaba morală pe care ar trebui să o îmbrăcăm și îmbrățișăm cu toții.A fi Om este o podoabă, nu o povară.