Poate frumuseţea salva ceva dintr-o lume care se prăbuşeşte? Poate iubirea opri lumea din autodistrugere? Poate literatura împiedica realitatea să se sinucidă? Sunt întrebările care, nu întocmai astfel formulate, coagulează în jurul lor vieţile celor doi îndrăgostiţi din roman, Mega şi R. Fundalul p...

Poate frumuseţea salva ceva dintr-o lume care se prăbuşeşte? Poate iubirea opri lumea din autodistrugere? Poate literatura împiedica realitatea să se sinucidă? Sunt întrebările care, nu întocmai astfel formulate, coagulează în jurul lor vieţile celor doi îndrăgostiţi din roman, Mega şi R. Fundalul pe care iubirea lor se desfăşoară e Sibiul de la sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000 – o metonimie pentru splendoarea violentă şi mizerabilă a României de la finalul tranziţiei, intrată într-o spirală întunecată a autodistrugerii. Ca în lumile deopotrivă muribunde şi hiperkinetice ale lui Bolaño, singurul principiu de coerenţă al realului e literatura. Prin urmare, în ea îşi caută Mega şi R. (şi tot grupul lor straniu de fanatici ai literaturii) salvarea din această Românie a schemelor Ponzi, a corupţiei generalizate, a Securităţii metastazate. Transparenţa e, prin urmare, în egală măsură o poveste de dragoste şi un eseu despre salvarea prin frumuseţe.