La data convorbirilor reunite în această carte, Pierre Hadot se apropia de optzeci de ani. Avea în urma sa decenii întregi de activitate ştiinţifică, didactică şi editorială, dedicată îndeosebi textelor filozofice ale Antichităţii greceşti şi romane, dar se aplecase totodată şi asupra unor mari spir...

La data convorbirilor reunite în această carte, Pierre Hadot se apropia de optzeci de ani. Avea în urma sa decenii întregi de activitate ştiinţifică, didactică şi editorială, dedicată îndeosebi textelor filozofice ale Antichităţii greceşti şi romane, dar se aplecase totodată şi asupra unor mari spirite din vremuri mai noi: Montaigne, Goethe, Nietzsche, Wittgenstein sau Heidegger. Departe de atmosfera gălăgioasă a literelor franceze, începuse să publice, după şaizeci de ani, eseuri şi studii reprezentând rodul unei vieţi de cercetare filologică mai puţin preţuite de marele public. Succesul lor a arătat însă că Hadot era un filozof născut, nu făcut, un gânditor frământat de marile întrebări ale omului dintotdeauna. Ele veneau pe urmele celor spuse de textele filozofice asupra cărora trudise şi, aidoma lor, aveau răspunsuri eminamente practice, menite nu atât să edifice sisteme de explicare a lumii, cât să edifice sufletul însuşi, instituind exerciţii spirituale în vederea unei vieţi trăite în acord cu raţiunea. Convorbirile de faţă întregesc aşadar portretul spiritual al unuia dintre cei mai de seamă gânditori ai zilelor noastre, un tip de gânditor şi de savant din ce în ce mai rar întâlnit în vremurile noastre grăbite, ca şi un îndemn de a reciti cu alţi ochi marile texte ale tradiţiei filozofice europene şi nu numai.„Să schimbe o viaţă, să schimbe măcar o viaţă – puţine cărţi au un asemenea efect. Şi totuşi despre asta i-a scris un tânăr american, istoric, nu filozof, lui Pierre Hadot, după ce a citit traducerea în engleză a cărţii Ce este filozofia antică?: «You changed my life.»“ – JEANNIE CARLIERImaginea de pe copertă: detaliu de frescă, Pompei, sec. I d.Hr.