Domnule Ispirescu,

Domnule Ispirescu,

Privind la volumul de povesti poporale ce mi-ai trimis la tara, imi pare ca ma aflu in fata cu o comoara pe care asi fi pierdut-o de mult si am regasit-o intr-o zi de noroc.

Un geniu fermecator iese din cuprinsul lui si vine de ma ia pe, aripile sale ca sa ma transporte in timpul copilariei mele si in lumea aceea mult ademenitoare, locuita de zmei, de balauri, de pajuri, de cai nazdravani, de paseri maiestre, de stramba-lemne, de sfarma-pietre, de feti frumosi, de fete de imparati cu plete de aur etc., intr-un cuvant, de toate minunile ce-mi povestea manca (doica) in noptile de iarna la gura sobei.

Dragalase povestiri, care imi inganau somnul, visuri incantatoare si care au avut o fericita inriurire asupra inchipuirei mele de cand sunt pe lume. Ele au contribuit a ma face poet.

In adevar aceste fantastice roduri ale imaginatiei poporului roman au un caracter de originalitate, care le ridica mai presus decat basmele altor neamuri, caci sunt inavutite de traditii mitologice ale anticilor nostri strabuni si viu colorate de razele soarelui oriental.

Ele dar sunt de natura a naste mirarea si admirarea strainilor culti, care se ocupa cu studiul producerilor intelectuale ale semintiilor rasaritene.

(....) Ai facut un bun serviciu neamului romanesc, adunand intr-un sireag multime de pietre scumpe din averea nationala, un sireag care nu mai este amenintat de a se pierde.

Recunostinta noastra iti este dar castigata pentru totdeauna... - Vasile Alecsandri