Fancsiko și Pinta

Péter Esterházy (nascut in 1950, la Budapesta, intr-una dintre cele mai vechi si renumite familii aristocratice din Ungaria) este, probabil, scriitorul maghiar cel mai cunoscut in momentul de faţa, una dintre vocile si constiinţele literare definitorii pentru problematica spaţiului central si est-european contemporan. A urmat iniţial studii de matematica la universitatea din orasul natal si a lucrat ca matematician intre 1974 si 1978; a debutat in 1978 in reviste literare, iar de atunci s-a dedicat in intregime literaturii. Este autorul unei opere vaste, ce cuprinde romane, nuvele, piese de teatru, eseuri, studii, publicistica, lucrari traduse in peste douazeci si cinci de limbi si incununate cu numeroase distincţii naţionale (printre care prestigiosul Premiu Kossuth, in 1996) si internaţionale (Herder, in 2002, Grinzane Cavour, in 2004, Premiul Pacii al Uniunii Editorilor si Librarilor din Germania, in 2004, Premiul de Excelenţa al Institutului Cultural Roman, Premiul Grinzane-Beppe Fenoglio din Italia, in 2007 s.a.). Curtea Veche Publishing i-a dedicat lui Péter Esterházy o serie de autor in care au aparut, pana acum, in traducerea reputatei Anamaria Pop, urmatoarele carţi: Verbele auxiliare ale inimii (2007), Harmonia cælestis (2008), Ediţie revazuta (2008), O femeie (2008), Rubens si femeile neeuclidiene (2009), un volum inedit de interviuri, La inceput eram inca un om normal — Dialog cyberspaţial (2010), Péter Esterházy in dialog cu Iolanda Malamen si Nicio arta (2011).