Spre Bucuria departariilor am inceput sa cant:

Spre Bucuria departariilor am inceput sa cant:

Si-n urma urmei, inspre grija cui,

Nevinovati, am fost trimisi in lume,

sa ne nastem prunci, nascandu-ne pe noi,

Mareata stingere chemandu-ne pe nume.

Spre grija cui, cu un banut in palma

si mainile pe piept, intinsi in iarba, drept

pornim cu trambite, cu fata inspre astri.

Un clopot spart ne este timpul, il purtam pe piept.

Atatea sunete s-au spart in nopti

si-atatea in puterea noastra stat-au.

O roata mare ne-a invartit la sorti,

dar apele, cu muget,

tot ce-a fost, luat-au.