Când lumea noastră a devenit creştină(312-394) este cartea de bună credinţă a unui necredincios care caută să înţeleagă cum creştinismul, această capodoperă de creaţie religioasă, a putut, între 300 şi 400, să se impună întregului Occident.

Când lumea noastră a devenit creştină(312-394) este cartea de bună credinţă a unui necredincios care caută să înţeleagă cum creştinismul, această capodoperă de creaţie religioasă, a putut, între 300 şi 400, să se impună întregului Occident.

În felul său inimitabil, erudit şi impertinent, Paul Veyne reţine trei motive:

• Un împărat roman, Constantin, stăpân pe acest Occident, convertit sincer la creştinism, vrea să creştineze lumea pentru a o salva.

• S-a convertit deoarece acestui mare împărat îi trebuia o mare religie. Or, în faţa zeilor păgâni, creştinismul, deşi sectă foarte minoritară, era religia de avangardă care nu se asemăna cu nimic cunoscut.

• Constantin s-a mărginit la a-i ajuta pe creştini să-şi aşeze Biserica, această reţea de episcopi ţesută pe imensul imperiu roman. Încet, docil, masele păgâne şi-au făcut un creştinism al lor, fără ca încreştinarea a o sută de milioane de persoane să facă un singur martir.

În trecere, Paul Veyne aminteşte şi alte întrebări: De unde vine monoteismul? Trebuie vorbit în acest caz de ideologie? Religia are rădăcini psihologice? Avem noi origini creştine?