Un text de referinţă, care se înscrie în linia marilor eseuri dedicate iubirii de Stendhal, Ortega y Gasset sau Octavio Paz.

Un text de referinţă, care se înscrie în linia marilor eseuri dedicate iubirii de Stendhal, Ortega y Gasset sau Octavio Paz.

Patrick Süskind se întreabă de ce iubirea – care face din îndrăgostiţi nişte săraci cu duhul, când nu de-a dreptul nişte brute – continuă să fie socotită cel mai sublim dintre sentimente. Şi încă: de ce e tema iubirii legată indisolubil de non-tema morţii? E oare dragostea o boală? Patima iubirii, ajunsă la intensităţi copleşitoare, se deschide în chip firesc spre moarte? Revizitând câţiva clasici ai literaturii şi filozofiei, cum ar fi Platon, Goethe, Kleist, Wagner sau Thomas Mann, şi aplecându-se asupra unui mit fundamental – povestea lui Orfeu şi a Euridicei (pusă, ingenios, în legătură cu episodul biblic al învierii lui Lazăr) –, autorul Parfumului riscă răspunsuri uneori şocante, pe care le învăluie în stilul său rafinat şi tandru-sarcastic.