Prozele Passionariei Stoicescu sunt scrise cu mana sigura, cu atentie la detalii si la ansamblu, cu dexteritate (remarca Alex Stefanescu), dar si cu o prospetime si un interes viu pentru textul scris, care fac cinste unei autoare atat de prolifice. Nici o urma de blazare in fata literaturii nu se in...

Prozele Passionariei Stoicescu sunt scrise cu mana sigura, cu atentie la detalii si la ansamblu, cu dexteritate (remarca Alex Stefanescu), dar si cu o prospetime si un interes viu pentru textul scris, care fac cinste unei autoare atat de prolifice. Nici o urma de blazare in fata literaturii nu se intrevede in povestirile si nuvelele semnate si tocmai acest avant ca de debutanta, o face pe autoare in fiecare moment cuceritoare pentru cititor. /…/ Unele texte au o naturalete care te indeamna sa crezi ca sunt efectiv relatari de fapte reale, desi bizare. /…/ Acest tip de actiuni narate vioi, comportist, cu mare siguranta a tuselor si a dialogului, compun volumul Passionariei Stoicescu si se citesc usor si cu placere. Nu se intampla drame abisale, pentru ca viata este, dupa cum o descrie autoarea, mai ales suma unor lucruri neinsemnate. Dar ele, nimicurile, compun totusi existenta oricui. Celalalt plan, mai profund sau mai inalt, nu poate fi accesibil fara a privi tesatura deasa a faptelor marunte. Ceea ce le ridica pretul in perceptia cititorului este un lucru tot mai rar in pogoanele de hartie tiparita: talentul epic al autoarei.-** Horia Garbea**