Criza si democratie

Volumul Criză și democrație ar trebui să fie citit în primul rând de către toți cei care decid soarta lumii!

O carte-avertisment, de filosofia dreptului și a moralei, necesară pentru vremurile angoasante pe care le trăim acum, scrisă cu luciditate și responsabilitate de către un autor cu un CV de excepție. Profesorul universitar dr. h. c. Ovidiu Predescu dispune de o impresionantă cultură, extinsă pe un larg registru de posibilități, de la științele juridice la literatura cu caracter eseistic. (Prof. univ. dr. DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN)

Demersurile și concluziile autorului, mult mai ample, asupra fenomenului democratic contemporan, asupra crizei și provocărilor aferente care îl marchează ne induc o idee ce se cuvine pusă în lumină: democrația trebuie în permanență a fi analizată și a se reflecta asupra semnificațiilor sale, a-i ameliora practicile spre a rămâne garantul cel mai autorizat al sistemului de drepturi și libertăți de care se bucură ansamblul populației. (Prof. univ. dr. MIRCEA DUȚU)

Profesorul Ovidiu Predescu rămâne cercetătorul profund și autorul vizionar care abordează teme majore și le analizează într-o manieră fascinantă și riguroasă. (Prof. univ. dr. BOGDAN LIVIU CIUCĂ)

Se impune tranziția cât mai scurtă de la o atitudine pasivă, deloc potrivită acestor vremuri, la una proactivă, angajantă, în vederea rezolvării problemelor ivite ca urmare a schimbărilor rapide și de fond din societate – una a cunoașterii bazate pe înaltele tehnologii –, pentru ca omenirea, prin drept și în cadrul unui stat de drept, să poată să-și împlinească misiunea sa pe acest pământ, abandonând într-un final războiul tuturor împotriva tuturor.

Se remarcă o nevoie imperioasă de abordare științifică a dreptului și a manifestărilor sale, prin luarea în considerare a tuturor fațetelor teoretice și practice ale fenomenului juridic: dreptul ca doctrină, ca știință și ca jurisprudență. Pentru atingerea acestui obiectiv, s-ar impune de urgență, cum este și în cazul României, reformularea cercetării științifice juridice ca cercetare științifică fundamentală, pentru a face posibilă, în final, înțelegerea științei dreptului ca „știință a spiritului”, cu toate consecințele benefice ce rezultă din acest demers, inclusiv ori mai ales pentru investigația aplicativă. Socotesc că realitatea actuală impune ca interdependența, contiguitatea și intersectarea dintre cercetarea fundamentală și cea aplicată să înlocuiască așa-zisa divizare absolută dintre ele. Într-o lume aflată în stare de urgență, precum și în contextul marilor crize care pot distruge în final omenirea și civilizația sa, toate acestea trebuie să aibă loc printr-un dialog continuu între sistemul de drept continental de sorginte romano-germană, cunoscut și sub denumirea de inchizitorial, și sistemul de common law, în conformitate cu realitățile socioeconomice și reflexele lor juridice la nivel național, regional și internațional. Și, nu în ultimul rând, investiția publică într-o asemenea cercetare trebuie restabilită și trebuie să devină una consistentă și pe termen lung, cu scopul soluționării favorabile a provocărilor-amenințări actuale și viitoare din cadrul societății. (OVIDIU PREDESCU)