Un microroman dens despre „locul unde se petrece totul” și timpul în care se comprimă orice. Caz singular în literatura română, oscilând între absurd, existențialism și avangardă... Ovidiu Pecican așază prin Tilt o pagină memorabilă pe raftul scrisului creator românesc contemporan. Mob este, la fel ...

Un microroman dens despre „locul unde se petrece totul” și timpul în care se comprimă orice. Caz singular în literatura română, oscilând între absurd, existențialism și avangardă... Ovidiu Pecican așază prin Tilt o pagină memorabilă pe raftul scrisului creator românesc contemporan. Mob este, la fel ca Funes al lui Borges, un damnat al memoriei absolute și al unei percepții neiertătoare. Pentru el, realitatea nu se șterge, ci se acumulează ca un depozit de gunoi tectonic - o suspensie sufocantă de chiștoace strivite, praf ridicat în pâlnii de lumină crudă, geamuri asfixiate de igrasie și mirosuri corozive de bitum cald. Veghea lui devine un vis continuu și paranoic, o stare febrilă în care limbajul se surpă și în care prezentul fixat la ora 15:25 și trecutul cireșului Alfa sau al miriștii în flăcări coexistă divergent, într-o încleștare de viață și de moarte, pe suprafața aceleiași conștiințe bombardate. - Alexandru Germini