„Scriu pentru ca intr-o zi cineva a inceput sa imi vorbeasca… Mai intii o voce familiara… Apoi niste prezente distincte, aparind intermitent, facind gesturi citeodata anodine, alteori emfatice... Asa l-am cunoscut pe cel care tinea mortis sa imi spuna povestea lui cu Imberia. Romanele mele se aglome...

„Scriu pentru ca intr-o zi cineva a inceput sa imi vorbeasca… Mai intii o voce familiara… Apoi niste prezente distincte, aparind intermitent, facind gesturi citeodata anodine, alteori emfatice... Asa l-am cunoscut pe cel care tinea mortis sa imi spuna povestea lui cu Imberia. Romanele mele se aglomereaza expresiv in jurul unor personaje. Pentru a trai ai nevoie de o lume imprejur si tocmai asta tind sa fie romanele pe care le scriu: mediul care antureaza una sau mai multe siluete umane.” (Ovidiu Pecican )