Cantece fara tara - Octavian Goga

Poezia lui a depasit momentul si s-a inscris pe orbita marii poezii prin faptul ca in ea traiesc permanente etice romanesti, ca ea exprima sinteza sufletului nostru vazut in cele trei laturi unitare ale existentei sale si ca, in sfarsit, acestea au capatat un vesmant artistic, ce da impresia unei totale lipse de inventie, iar in realitate apartinand metaforei absolute. Si aici as vedea inca una din cauzele pentru care poezia lui Goga reprezinta unul din momentele de culme ale literaturii noastre: realizand esenta unei constiinte si a unui suflet national in toate ipostazele lui, de la viforul maniei pana la melancolia adanca (vom observa ca absenta este numai euforia de tip cosbucian), el a izbutit sa aduca expresia la acelasi nivel de esentializare. Poetul care topeste prezentul in trecut, realitatea in fantastic, manuieste cu o uimitoare dexteritate vocabularul in aparenta cel mai banal, atribuindu-i valori estetice de o deosebita pretiozitate printr-o simpla potrivire. Nimic nu pare mestesug in aceasta mestesugita poezie. - Valeriu Rapeanu