Nicolae Noica s-a afirmat de ani buni în peisajul culturii românești drept un istoric al clădirilor, dar al clădirilor cu suflet. De data aceasta, a venit rândul Palatului Înaltei Curți de Conturi, la 125 de ani de la ridicarea sa. Aici este vorba despre o instituție remarcabilă a României, despre o...

Nicolae Noica s-a afirmat de ani buni în peisajul culturii românești drept un istoric al clădirilor, dar al clădirilor cu suflet. De data aceasta, a venit rândul Palatului Înaltei Curți de Conturi, la 125 de ani de la ridicarea sa. Aici este vorba despre o instituție remarcabilă a României, despre o construcție fără egal și despre o personalitate demnă de memoria colectivă, anume George Ioan Lahovari, cel de-al treilea președinte al Curții, între anii 1893 și 1906.

Ca mai toate instituțiile moderne ale statului unitar român, Curtea de Conturi a fost creată de către Alexandru Ioan Cuza, primul principe al României. Astfel, la 1864, „voind a da o garanție mai mult țării despre dorința Noastră, ca întrebuințarea banilor publici să fie supusă unui control, pe cât de serios pe atât de neatârnat de orice bănuieli de înrâurire din partea agenților însărcinați cu manipulația bugetului”, domnul Unirii a promulgat „Legea pentru înființarea Curții de Compturi”.

Academician Ioan-Aurel Pop

Preşedintele Academiei Române