Ziarul Timpul acuzat in Parlamen

Primul ministru este convins că „abusurile de presă se fac de acei care nu au nici un echo în națiunea română (aplauze), de jurnalele D-voastră”, în timp ce „națiunea română este în condițiuni astfel cum nu poate prinde rădăcini în sânul ei ideile de subversiune de care este frământată astăzi societatea occidentală; fiindcă noi nu avem astăzi un proletariat, pentru că la noi orice român are ce apăra, pentru că are ceva a poseda și nu suntem nevoiți să trecem prin ceea ce au trecut alte societăți…”.

Aici Monitorul oficial consemnează în paranteză „întreruperi”; M. Eminescu va arăta în suficiente articole de ziar că la noi în țară exista un proletariat care consta din vânători de posturi… I.C. Brătianu revine, răspunzând acestor întreruperi:

„Apoi, dacă este acel proletariat, pentru acela n-avem nevoie să luăm măsurile pe care le-au luat celelalte societăți europene, căci cu un singur articol de lege provizoriu vom ști să populăm mânăstirile cu acei vagabonzi în mănuși albe, și să le tăiem pofta de instigațiuni și machinațiuni, care sunt străine Țării Românești și care nu găsesc în România aderenți decât în cei care sunt flămânzi de putere sau de Domnie și în acei care nu au ce mânca, numai din cauză că nu sunt obișnuiți să muncească (aplauze); numai la aceștia găsesc un echo.

Ei bine, pe acești vagabonzi, străini mai toți, îi vom lovi și vom face ca acei care ar putea deveni victima lor să fie puși la adăpost de asemenea nenorociri.

1. C. BRĂTIANU (M.O., martie 1881, p. 1784)

Nicolae GEORGESCUs-a născut la 6 septembrie 1950 în satul Jupâneşti, judeţul Argeş. A absolvit Facultatea de limbi clasice în 1973, după care a fost profesor un timp, apoi bibliotecar la Biblioteca Academiei Române.

În 1980 a debutat cu critică literară la revista* Luceafărul a Uniunii Scriitorilor din România. A fost un timp redactor principal la Viaţa Culturală a Capitalei *, apoi a întemeiat, împreună cu Mircea Mâciu, sub directoratul acad. Mihail Drăgănescu, revista Academica a Academiei Române. În 1997 şi-a susţinut doctoratul la Universitatea din Bucureşti, ajungând la gradul de profesor universitar (2004).

A publicat cărţi de istorie literară, de eminescologie, ediţii dar şi romane. Din anul 2005 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar din anul 2007 este membru al Academiei Oamenilor de ştiinţă din România (Aoş). Este un reper mai ales în domeniul eminescologiei, studiile sale fiind foarte des citate, comentate, combătute, aprobate, completate. Ca metodă de cercetare şi-a impus mai întâi respectul faţă de trecut, apoi iarăşi respectul faţă de trecut şi în al treilea rând tot respectul faţă de trecut. Deviza lui este şi cea a lui N. Iorga: Nu poţi iubi ceea ce nu cunoşti.