Atestat documentar la 1459, prin urmare existent în fapt cu cel puțin un secol în urmă, „orașul bucuriei”, „Micul Paris”, adică Bucureștiul, capitala de azi a României, rămâne una dintre cele mai interesante și pline de fapte așezări europene. Paginile care urmează sunt opera unui Cicerone într-ale ...

Atestat documentar la 1459, prin urmare existent în fapt cu cel puțin un secol în urmă, „orașul bucuriei”, „Micul Paris”, adică Bucureștiul, capitala de azi a României, rămâne una dintre cele mai interesante și pline de fapte așezări europene. Paginile care urmează sunt opera unui Cicerone într-ale prezentării patrimoniului nostru național. E vorba de Narcis Dorin Ion, autor cu o bogată și temeinică activitate de recuperare, ordonare și înfățișare a dovezilor istorice despre existența construcțiilor publice și private în arealul românesc. -_ Acad. Georgeta Filitti

_Pentru că acest oraș, vesel cândva, a fost mutilat prin sistematizările și demolările nesfârșite din timpul lui Ceaușescu, vă propunem un itinerar livresc prin vechiul București, în căutarea „Micului Paris”. Azi, cu greu se mai poate recunoaște atmosfera ce domnea în Bucureștiul interbelic, dar – ca prin minune – s-au păstrat, deși în continuă degradare, multe clădiri ce ne amintesc de „Micul Paris” de odinioară. Vă invit să le descoperim împreună, urmărind istoria orașului – în tot ce are ea mai definitoriu și mai pitoresc – de-a lungul unui secol și jumătate (1800-1948). O perioadă tulbure, nu de puține ori aflată sub semnul incertitudinii, o perioadă de căutări și adaptări, la sfârșitul căreia Bucureștiul se putea mândri cu un tezaur arhitectonic de mare valoare. Din păcate, multe dintre aceste edificii și monumente au dispărut, dar cele care ne-au mai rămas ne dau o imagine a ceea ce a fost cândva „Micul Paris”.

Urmărind acest titlu – București. În căutarea Micului Paris – am încercat să redăm istoria modernă a Capitalei văzută prin monumentele sale definitorii. Se îmbină, astfel, o istorie a arhitecturii, a sculpturii, a grădinilor și parcurilor cu cea a mentalităților și moravurilor de altădată. E o istorie vie, veselă, cum au fost și oamenii care au făcut-o; o istorie în care toată protipendada și boema Bucureștiului se aduna la Capșa sau la Terasa Oteteleșanu, o istorie marcată de aristocrația română ale cărei bogăție și rafinament sunt transpuse în case și palate care și azi ne stârnesc admirația. -_ ** Narcis Dorin Ion**