„Volumul reunește texte publicate în reviste, dar și în volume postume, neincluse în Integrală, convorbiri, tablete radiofonice și texte inedite găsite între manuscrisele din chilia lui Steinhardt de la Mănăstirea «Sfînta Ana» din Rohia. Evreu botezat, devenit monah creștin, N. Steinhardt s-a vrut c...

„Volumul reunește texte publicate în reviste, dar și în volume postume, neincluse în Integrală, convorbiri, tablete radiofonice și texte inedite găsite între manuscrisele din chilia lui Steinhardt de la Mănăstirea «Sfînta Ana» din Rohia. Evreu botezat, devenit monah creștin, N. Steinhardt s-a vrut cu toată ființa român. Om al incertitudinilor, nu doar literare, ci și existențiale, identitare, spera că statornicirea sa întru Hristos îi va face posibilă devenirea românească. Nicăieri în opera sa dragostea și admirația pentru poporul român nu sînt atît de limpede și de entuziast exprimate ca în eseul «Secretul Scrisorii pierdute », din prima secțiune a volumului, eseu ce a dat naștere multor dezbateri. Și poate că elogiul cel mai cald al creștinismului l-a făcut în convorbirile sale de la Jilava – aflate în a treia secțiune – cu indianistul Sergiu Al-George, «ființa cea mai desăvîrșit multilaterală» pe care a cunoscut-o. Venite tardiv, dar atît de oportun, cuvintele lui Ion Negoițescu l-ar fi bucurat cu asupra de măsură pe monahul-eseist: «Cosmopolit prin însăși cuprinderea îndeletnicirilor lui intelectuale, mai român totuși ca N. Steinhardt n-a fost nimeni».” (Florian Roatiș)