Una dintre cele mai bune metode de a analiza problema educației obligatorii este aceea de a face o analogie cu un alt important mijloc educativ, ziarul. Ce părere ați avea dacă guvernul, național sau federal, ar folosi banii contribuabililor pentru a crea o rețea publică de ziare, obligând pe toată ...

Una dintre cele mai bune metode de a analiza problema educației obligatorii este aceea de a face o analogie cu un alt important mijloc educativ, ziarul. Ce părere ați avea dacă guvernul, național sau federal, ar folosi banii contribuabililor pentru a crea o rețea publică de ziare, obligând pe toată lumea, adulți și copii, să citească aceste publicații? Ce ați spune dacă guvernul ar interzice apariția tuturor celorlalte ziare sau a celor care nu îndeplinesc «standardele» guvernamentale în legătură cu ce anume ar trebui să citească oamenii? O astfel de propunere ar fi privită cu groază în Statele Unite; totuși, exact acesta este tipul de sistem instaurat de guvern în materie de educație. Ziarele publice obligatorii ar fi considerate o încălcarea a libertății fundamentale a presei. Totuși, libertatea de a alegere în materie de educație nu este cel puțin la fel de importantă precum libertatea presei? Nu reprezintă ele mijloace vitale de informare și educare, de cercetare și de căutare a adevărului? Este evident că suprimarea instruirii libere trebuie privită cu și mai multă oroare decât suprimarea libertății presei, deoarece aici avem de-a face cu mințile neformate ale copiilor.