Noua mea carte de poeme - Nerostitele - a fost gandita ca un roman.

Noua mea carte de poeme - Nerostitele - a fost gandita ca un roman.

In legatura cu Nerostitele, intrebarea e de ce ii zic „roman”. Sunt dator cu o explicatie: e intr-adevar un roman chiar daca e scris in versuri albe. Eroina este o romanca – Maria, pe numele ei – care are grija de viata si de casa unui batran dintr-un oras-port italian. Este o femeie simpla, care are acces la concept. Descoperindu-si rostirea launtrica, ea are revelatia Celuilalt, pe care-l numeste Ambrosio, un fel agent dublu care o insoteste din umbra peste tot. Cam asta ar fi, foarte pe scurt, povestea. Restul e… literatura! Sper sa le razbun astfel pe toate romancele instrainate in acesti ani tulburi. - Mircea Petean

Doamne al tuturor celor vii

si al tuturor celor fara viata,

ai mila de mine, pacatoasa,

si prefa-ma intr-o piatra de rau

sa ma spele apele, repezile,

intr-o piatra de caldaram

sa ma calce talpile, tocitele,

intr-o piatra de baie,

sa ma taie mesterii, gusterii

inainte de-a ma pune in zid

intr-o piatra ca toate pietrele

bune de pus in prastie

sau de aruncat in mare