„Mulți dintre cei care s-au ocupat de opera lui Hugo Pratt au insistat asupra dialecticii realității și a iluziei, dublate de o consistentă opoziție vis/trezie. Adevărul e că se fantasmează și se visează mult în albumele despre care e vorba în această carte. După cum se citește mult. Deși în majorit...

„Mulți dintre cei care s-au ocupat de opera lui Hugo Pratt au insistat asupra dialecticii realității și a iluziei, dublate de o consistentă opoziție vis/trezie. Adevărul e că se fantasmează și se visează mult în albumele despre care e vorba în această carte. După cum se citește mult. Deși în majoritatea ipostazelor personajele sunt surprinse în încleștări fizice, confruntări aspre și lupte acerbe cu inamicii ori cu natura, grundul livresc dă narațiunilor grafice o consistență inedită, de literatură înrădăcinată în mitologie și magie. Ecoul miturilor, poveștilor și legendelor clasice răzbate din aproape fiecare planșă. Elementul fantastic e integrat cu naturalețe, cu aerul unei metarealități în care burlescul, parodicul și ironia coexistă într-o formulă ce tinde spre jubilație nostalgică și euforie intelectuală.Hugo Pratt face parte din categoria creatorilor care știu cu precizie ce turnură să dea operei de artă. Într-un stil pe jumătate oracular, pe jumătate ironic, el scrie: «Spre deosebire de mulți alții, de cei care spun minciuni încercând să le facă să treacă drept adevăruri, eu spun adevărul ca și cum ar fi o minciună». Acest presupus paradox deschide calea unor interpretări multiple, bazate pe combinarea și recombinarea elementelor materiale și a celor imaginare. Autorul mizează în mod conștient pe complicitatea cititorului, care va simți nevoia să se convingă cu propriii ochi că tărâmurile fabuloase străbătute de eroii săi nu doar că au existat, ci continuă să ființeze și să emane aceeași energie irezistibilă. Cu o nedisimulată șiretenie, Pratt își construia astfel o poliță de asigurare, proiectându-și opera pe ecranul unui viitor încă inaccesibil.” (Mircea Mihăieș)