Înființată în anii 1920 cu intenția de a folosi ce se cunoștea la momentul respectiv despre comportamentul uman pentru optimizarea potențialului sportivilor și pentru creșterea stării de bine a acestora, psihologia sportului a cunoscut apoi un declin de câteva decenii. Aceasta a renăscut în 1965, od...

Înființată în anii 1920 cu intenția de a folosi ce se cunoștea la momentul respectiv despre comportamentul uman pentru optimizarea potențialului sportivilor și pentru creșterea stării de bine a acestora, psihologia sportului a cunoscut apoi un declin de câteva decenii. Aceasta a renăscut în 1965, odată cu înființarea Societății Internaționale de Psihologia Sportului și cu introducerea sa în rândul disciplinelor universitare în anii 1970 în Statele Unite ale Americii.

** Psihologia sportului de performanță**este un tratat cuprinzător, bine documentat, cu o importantă componentă practică, tehnică, util tuturor specialiștilor în domeniu. Autorii săi sunt nume de marcă în această ramură relativ tânără a psihologiei, cu atât mai promițătoare cu cât activitățile sportive încep să capete un loc tot mai extins în viața oamenilor.Mihai Epuran(1923 – 2020) prof. univ. și dr. în Psihologia Sportului, Doctor Honoris Causa al Universității din Craiova și al Universității din Iași, Președinte al Consiliului Științei Sportului din România.Irina Holdevici, prof. univ. și dr. în psihologie, este director al Departamentului de Psihologie și Psihoterapie din cadrul Facultății de Psihologie a Universității „Titu Maiorescu" din București. Este psihoterapeut, formator și supervizor în hipnoză clinică, ericksoniană și psihoterapie cognitiv-comportamentală, cu o experiență de peste 30 de ani în aceste domenii. A lucrat în domeniul psihologiei sportului de performanță din 1972 cu loturile olimpice de tir, scrimă și gimnastică masculină.Florentina Tonițalucrează în domeniul psihologiei sportului și performanței din 1995, acumulând o experiență care vizează toate ariile acesteia (cercetare, psihologia sportului aplicată și academică). În prezent este cadru didactic asociat la Universitatea Titu Maiorescu, la programul de Master în Psihologia Sportului.* Prof. Mihai Epuran a avut o activitate universitară de peste 60 de ani, a fost autor a numeroase monografii și manuale universitare în domeniul psihologiei sportului, teoriei și metodologiei cercetării activităților corporale, membru fondator al Federației Europene de Psihologia Sportului și Activităților Corporale (FEPSAC), membru în comitetul de conducere al FEPSAC și în cel al Societății Internaționale de Psihologie a Sportului.

Prin studiile și lucrările sale, prin munca asiduă și neobosită de promovare a psihologiei sportului, prin vasta întindere a cunoștințelor specifice domeniului, a fost cel mai apreciat și recunoscut ambasador al psihologiei sportului din România, dobândind recunoaștere științifică la nivel internațional.*

• Psihologia sportului se prezintă ca un ansamblu de teorii şi metode cu caracter teoretic, metodologic şi aplicativ de mare însemnătate pentru ştiinţa activităţilor corporale şi mai ales pentru sportul de performanţă. Dar cum nicio ştiinţă nu-şi dovedeşte viabilitatea decât atunci când este cultivată şi aplicată, tot aşa valoarea teoretică şi metodologică a psihologiei sportului este dată de măsura în care antrenorii (în mod deosebit ei, întrucât numărul psihologilor angajaţi direct în sport este deocamdată relativ redus) cunosc şi aplică legităţile acestei discipline în activitatea lor curentă de pregătire şi educare a sportivilor.

Cu cât numărul adepţilor psihologiei sportului va creşte şi cu cât se va dezvolta cultura psihologică a celor care într-un fel sau altul activează în sport, cu atât mai bine se vor realiza funcţiile educative şi formative ale acestuia.*- autoriiCUPRINSCapitolul 1 - Domeniul psihologiei sportului

Capitolul 2 - Psihologia performanței sportive

Capitolul 3 - Caracterizarea psihologică a sporturilor. Solicitarile psihice în sport

Capitolul 4 - Psihologia antrenamentului

Capitolul 5 - Psihologia concursului

Capitolul 6 - Pregătirea psihică pentru concurs

Capitolul 7 - Conștientizarea activității sportivilor

Capitolul 8 - Practica reglării și autoreglarii stărilor psihiceBibliografie

FiguriFigura 1.1. Triada cercetare — învăţământ — practică

Figura 1.2. Sistemul științelor psihologice aplicate activităților corporale

Figura 1.3. Domeniile psihologiei sportului

Figura 2.1. Factorii de performanță în trei sporturi diferite

Figura 2.2. Factorii „capacităţii de lucru" (Gujalovski)

Figura 2.3. Factorii de performanță (K.H. Bauersfeld și G. Schröter)

Figura 2.4. Factorii capacității de performanță: factori coordonatori. Factorii coordinativi sau capacități coordinative = îndemânare, dexteritate și iscusință (sunt capacități determinate de procesele de reglare și ghidare a gesturilor). (Jürgen Weineck)

Figura 2.5. Factorii participanți la prestația fizică (Vassilis Klissouras)

Figura 2.5. „Condiţiile" realizării rezultatului sportiv (V.B.Svarţ şi S.V. Hruşcev)

Figura 2.6. Structura aptitudinii generale motrice („G" — motric) — Epuran, 1968

Figura 2.7. Structura aptitudinii generale motrice („G" — motric) — Epuran, 1968

Figura 2.8. Schema de ansamblu a aptitudinilor performanțiale în sport

Figura 2.9. Determinarea pluridisciplinară a antrenamentului sportiv (Epuran, 1990)

Figura 2.10. Capacitatea psihică

Figura 2.11. Factorii dezvoltării capacității psihice (Epuran, 1980)

Figura 3.1. Caracterizarea psihologică a unui sport(probe/ ramuri)

Figura 3.2. Schema efectelor surmenajului

Figura 4.1. Un model sincron al pregătirii psihice

Figura 5.1. Trebuințe și motive – relații

Figura 5.2. Categoriile de atribuiri

Figura 5.3. Componentele comportamentului tactic (Fr. Mahlo, 1965)

Figura 5.4. Un profil „aisberg" (Weinberg & Gould, 1995,p. 105)

Figura 5.5. Modelul „catastrofei" (Weinberg & Gould, 1995, p. 105)

Figura 5.6. Variațiile anxietății în funcție de etapa în care se găsește sportivul (Cratty, 1978)

Figura 5.7. Corelația dintre nivelul de anxietate și eficiența activității

Figura 5.8. Efectele stresului asupra subiecților cu nivel redus și cu nivel ridicat de anxietate (Cratty, 1978)

Figura 5.9. Stresul ca proces (McGrath, 1970)

Figura 5.10. Stresul ca stimul (Spielberger, 1972)

Figura 5.11. Concepte referitoare la procesul stresului (Martens, 1982)

Figura 5.12. Relația celor trei forme de agresivitate

Figura 6.1. Diacronia stărilor de preparație

Figura 6.2. Schema comportamentului competițional

Figura 6.3. Etapele planificării realizărilor și evaluării (după J. D. McClements și Cal Botterill)

Figura 7.1. Conștientizarea activă

Figura 7.2. Un model aproximativ al conștientizării progresive

Figura 8.1. Schema focalizării atenției (Martens, 1987)

Figura 8.2. Imaginea ajutătoare pentru conștientizarea acțiunii degetului

Figura 8.3. Schema procesului sofronizării (din L. Fernandez, 1988, p. 60)

Figura 8.4. Concepția fundamentală a școlii sofrologice (A. Caycedo, 1980)

Figura 8.5. Exerciții de respirație pentru calmarea emoțiilor (recomandate de dr. Irina Holdevici)

Figura 8.6. Sukhâsana (poziția șezând confortabil)

Figura 8.7. Trikonâsana (poziția triunghiului)

Figura 8.8. Ardha‑Matsyendrâsana (răsucirea coloanei)

Figura 8.9. Ardha‑Matsyendrâsana (răsucirea coloanei)

Figura 8.10. Sarvangâsana (lumânarea — stând stâlp pe omoplaţi)

Figura 8.11. Halâsana (plugul sau stand pe omoplați cu picioarele peste cap)

Figura 8.12. Varianta Matsyâsana – poziția peștelui

Figura 8.13. Varianta Matsyâsana – poziția peștelui

Figura 8.14. Varianta Matsyâsana – poziția peștelui

Figura 8.15. Bhujangâsana (poziția cobrei)

Figura 8.16. Shalabâsana (poziţia greierului sau a lăcustei)

Figura 8.17. Dhanurâsana (poziția arcului)

Figura 8.18. Paschimottanâsana (poziția cleştelui)

Figura 8.19. Paschimottanâsana (poziția cleştelui)

Figura 8.20. Siddhâsana (postura perfectă)

Figura 8.21. Poziția „jumătate‑pod"

Figura 8.22. Poziția „stând pe cap"

Figura 8.23. Masajul organelor abdominale

Figura 9.1. Factori ai coeziunii grupului

Figura 9.2. Cum se comportă subiectul față de ceilalți

Figura 9.3. Atributele conducerii

Figura 9.4. Raportul dintre „programare" și stilul de conducereTabeleTabelul 1.1. Definițiile psihologiei sportului

Tabelul 1.2. Pentru o activitate profesională eficientă

Tabelul 1.3. Cele două psihologii ale sportului

Tabelul 1.4. Principalele concepte ale psihologiei sportului

Tabelul 2.1. Științele și performanța

Tabelul 2.2. Factorii fundamentali ai reușitei sportive (R.N. Singer, 1972)

Tabelul 2.3. Prezența celor „4A" în modelele teoretice ale performanței (Epuran, 1990)

Tabelul 2.4. Lista unor atitudini specifice din sport

Tabelul 2.5. Componente ale capacității psihice

Tabelul 3.1. Moduri de caracterizare a sporturilor

Tabelul 3.2. Sursele informațiilor

Tabelul 3.3. Matricea tipurilor de activități sportive (M. Kodim, 1964)

Tabelul 3.4. Clase de solicitări

Tabelul 3.5. Tipuri de solicitări

Tabelul 3.6. Conduita în stări psihice de limită (Epuran, 1973)

Tabelul 4.1. Antrenamentul total

Tabelul 4.2. Antrenamentul „psihologic"/Asistența psihologică

Tabelul 4.3. Tipologia învățării motrice

Tabelul 4.4. Pregătirea psihică a sportivului

Tabelul 5.1. Două principii ale reglementării concursurilor (S. Hermon)

Tabelul 5.2. Caracteristicile regulilor sportive (Morton Deutsch)

Tabelul 5.3. Teoria motivației de realizare (Weinberg & Gould, 1995)

Tabelul 5.4. Cum înțelegem teoriile motivației de realizare (Weinberg & Gould)

Tabelul 5.5. Relația dintre stările metamotivaționale telice și paratelice și nivelul preferat de activare

Tabelul 5.6. Factori stresanți competiționali

Tabelul 5.7. Manifestări comportamentale în situații de succes și eșec (Ed. Friedrich, 1989)

Tabelul 6.1. Pregătirea psihică pentru concurs

Tabelul 6.2. „Produsele angajamentului" (J.D. McClements & Cal Botterill)

Tabelul 7.1. Principalele componente și aspecte ale conștienței de sine

Tabelul 7.2. Căile conștientizării

Tabelul 8.1. Sinteza tipurilor și mijloacelor reglării stărilor psihice

Tabelul 8.2. Conștientizare senzorială la trăgători

Tabelul 8.3. Cartela de control în antrenamentul de conștientizare la tir

Tabelul 8.4. Două modalități distincte ale conștienței

Tabelul 9.1. Plasarea sporturilor colective după „distanța de contact" (Pierre Parlebas)

Tabelul 9.2. Avantaje și dezavantaje ale celor două „stiluri" de conducere (J.B. Cratty)

Tabelul 9.3. Factorii care realizează obiectivele și coeziunea grupului (Antonelli & Salvini, 1978)Casete

Caseta 1. Paradigma „solicitări‑tensiune‑adaptare"

Caseta 2. Voință, acțiune, efort

Caseta 3. Factorii care condiționează „stări psihice de limită" la sportivi

Caseta 4. Două principii ale reglementării concursurilor

Caseta 5. Caracteristicile regulilor sportive

Caseta 6. Caracteristici ale competițiilor sportive

Caseta 7. Teoriile motivației au aplicații și în sportul de performanță

Caseta 8. Câteva tipuri de motivații pentru performanța înaltă

Caseta 9. Calități ale atenție