Ca poet care a rostit esential fiinta, Eminescu nu putea sa nu fie si un poet al dragostei, ca sentiment complex, atat de apropiat de „dor", care deschide o perspectiva nazuitoare spre (de)plinatate e marca ontologica romaneasca, deoarece cuprinde intreaga scara a trairilor - intr-un registru a...

Ca poet care a rostit esential fiinta, Eminescu nu putea sa nu fie si un poet al dragostei, ca sentiment complex, atat de apropiat de „dor", care deschide o perspectiva nazuitoare spre (de)plinatate e marca ontologica romaneasca, deoarece cuprinde intreaga scara a trairilor - intr-un registru al discretiei, nuantei (zicea Blaga - de la fior, de la tremur, de la framantarile starnite de Zburator in sufletul fragil al fetelor pubere pana la „farmecul ne-nteles" ce-o vrajeste pe Catalina din Luceafarul, pana la suferinta dureros de dulce care traduce sentimentul mortii (caci Eros si Mors isi dau intalnire vicleana, primejdioasa, profund existential in acest sentiment-sinteza). - Acad. Mihai Cimpoi