Medeea Iancu are cea mai dramatică scriitură din toată poezia tînără. Și asta nu atît datorită temei sale nucleare (fragilitatea aflată în gheara bolii și a morții), ce se răspîndește capilar în toate poemele și are, firește, ireductibilitatea sa existențială, cît datorită unui imaginar ce abreviază...

Medeea Iancu are cea mai dramatică scriitură din toată poezia tînără. Și asta nu atît datorită temei sale nucleare (fragilitatea aflată în gheara bolii și a morții), ce se răspîndește capilar în toate poemele și are, firește, ireductibilitatea sa existențială, cît datorită unui imaginar ce abreviază în senzații extrem de concrete și-n fulgurații spasmatice o scală oximoronică în care sunt contopite parcă natural candoarea și atrocitatea. "Cîntarea care a biruit toate cîntările" e o incantație electrizată deopotrivă de funebre și de miraje, un volum făcut numai din puncte de maximă tensiune imaginativă și existențială. ** Al. Cistelecan**