„O mare operă, precum este cea a lui Marin Sorescu, nu-şi epuizează niciodată sensurile, orice demers hermeneutic fiind susceptibil de noi descoperiri, de aprofundări şi revelaţii care i se oferă cititorului, implicat prin simpla lectură în actul de cooperare în urma căruia, după cum arăta R. Barthe...

„O mare operă, precum este cea a lui Marin Sorescu, nu-şi epuizează niciodată sensurile, orice demers hermeneutic fiind susceptibil de noi descoperiri, de aprofundări şi revelaţii care i se oferă cititorului, implicat prin simpla lectură în actul de cooperare în urma căruia, după cum arăta R. Barthes, se nasc plăcerea şi – în cazuri privilegiate – desfătarea textului.” (Ada Stuparu)