Exista o zi, o clipa, in care, zarindu-te in oglinda, iti dai seama deodata ca ai in fata un om macinat de viata. Urmeaza o incremenire in gandul ce incepe deja sa te sfredeleasca pe dinlauntru si intrebarile se invalmasesc gata sa te striveasca. Te cercetezi cu precautie si constati deznadajduit ca...

Exista o zi, o clipa, in care, zarindu-te in oglinda, iti dai seama deodata ca ai in fata un om macinat de viata. Urmeaza o incremenire in gandul ce incepe deja sa te sfredeleasca pe dinlauntru si intrebarile se invalmasesc gata sa te striveasca. Te cercetezi cu precautie si constati deznadajduit ca privirea ti s-a scofalcit, ca si-a pierdut licarul viril. Incerci s-o prinzi, ca nu cumva sa cada pe pardoseala si sa se sparga in zeci de cioburi. * Incotro, amice?te izbeste intrebarea celuilalt. Intr-acolo , ii raspunzi resemnat. * Bine, bine, intr-acolo, dar cum?insista ne-suferitul ce se tine scai de tine. Cuvintele ti se opresc in gat, mai, mai sa te sufoce. Tacerea devine asurzitoare. Liniste!urli ca un apucat, speriat de moarte. Cauti in jur ceva de care sa te spri-jini, insa esti singur pe drumul acela fara intoarcere. Ai vrea sa iesi din rand, sa dezertezi, s-o apuci in alta directie, poate, poate... Si totusi, incotro, amice?insista piaza rea, ascunzandu-si cu greu zambetul sarcastic. Chiar asa, incotro? Dar, mai ales, cum?... Iubind, bineinteles, ma dumiresc definitiv. Te trezesti deodata ca vioiciunea privirii ti-a cam palit, ca marile dorinte ti s-au stins rand pe rand, ca sufletul nu-ti mai tanjeste decat la liniste, ca nepotii cresc intruna, iar tu scazi, scazi si nu e leac sa tii timpul in loc… Incepi sa conjugi aproape toate verbele la trecut, caci viitorul s-a transformat intr-o fasie ingusta si nesigura de spaime. […] In jurul tau secerisul de oameni e in toi si singuratatea te strange ca un lat. Iti numeri infricosat pomelnicul celor dusi si te pregatesti sa-i urmezi. Cine o fi alesul Nemernicei? te intrebi febril in miezul noptii, cotropit de insomnii nevindecabile. Constati cu lehamite ca lumea si-a schimbat chipul si ca tu ai devenit un intrus, un edec de care nimeni nu are nevoie. Apar depresiile si tacerile grele ca o lespede de piatra, uneori si remuscarile, revoltele…Sub acest semn al trecerii implacabile a timpului, Marian Nazat reuneste in volumul de fata insemnarile sale din perioada ianuarie 2021 - decembrie 2022, conchizand: Cine sunt eu? Un om care scrie zilnic, cine sa fiu? […] Sunt condeierul care ofteaza adesea: "Macina viata, macina"...».