Drumul nostru pe sub soare este scurt, iar drumul până la poarta Raiului este de o prescură.

Drumul nostru pe sub soare este scurt, iar drumul până la poarta Raiului este de o prescură.

Dacă îți iei ca merinde o prescură, când vei pleca din lumea aceasta, ea îți va ajunge până la poarta Raiului. Aici, Dumnezeu Își hrănește fiii cu prescură, iar în Rai cu lumina harului dumnezeiesc. Aici pres­cură, acolo lumină!

Iată hrana pentru veșnicie! Iată o sfântă și bine­cuvântată diadă! Românul cultiva grâu și viță de vie, ceea ce îl făcea să se gândească mereu la prescură și la potir.

Atunci, la Constantinopol (1714), moartea a frânt o stâncă românească – Brâncovenii. În istoria neamului nostru românesc avem multe pilde de martiri. Mar­ti­rul este martorul vieții, iar călăul este martorul mor­ții. România este un antimis plin cu multe sfinte moaște pe care noi azi slujim lui Dumnezeu.

Doamne, du neamul nostru acolo unde dorul nu mai doare!

† Ioan al Munților