Joseph își dorește un singur lucru: să fie primit în lumea lui Tartuffe.Ettie își dorește exact opusul: să scape din ea.Anul 1920. Pictorul Edouard Tartuffe trăiește retras la o fermă izolată. Aici, timpul a încremenit în loc, iar aerul se mișcă doar atunci când el ridică pensula. Ettie, nepoata sa,...

Joseph își dorește un singur lucru: să fie primit în lumea lui Tartuffe.Ettie își dorește exact opusul: să scape din ea.Anul 1920. Pictorul Edouard Tartuffe trăiește retras la o fermă izolată. Aici, timpul a încremenit în loc, iar aerul se mișcă doar atunci când el ridică pensula. Ettie, nepoata sa, are grijă ca totul să fie în ordine: curăță, pregătește atelierul, spală pensulele și creează în jurul unchiului ei spațiul perfect în care arta poate să respire.În această liniște apăsătoare pășește Joseph, un jurnalist fascinat de povestea geniului Tartuffe. Curând, descoperă că, sub atitudinea calmă a tinerei Ettie, mocnește un secret periculos.În fiecare noapte, ea copiază tablourile lui Tartuffe. Le reproduce până la ultima tușă, iar copia şi originalul devin imposibil de deosebit. Însă când focul izbucnește în atelier și distruge aproape totul, nimic nu mai poate rămâne ascuns.Ani mai târziu, în 1957, o femeie privește Ospățul, tabloul celebru despre care se spune că ar fi singurul care a supravieţuit incendiului. În fața lui, rămâne o întrebare: cine este, cu adevărat, artistul?Recenzii„O poveste ca o pictură care prinde formă sub ochii tăi. Lucy Steeds construiește un univers dens, senzorial, în care lumina verii, mirosul de terebentină și tăcerile dintre personaje devin la fel de importante ca acțiunea.” - Melly„Mi-a plăcut tare mult povestea de iubire delicată, construită din priviri, gesturi mici și momente în care două personaje încep să se vadă cu adevărat. Relația dintre Joseph și Ettie este ca o formă de trezire: el începe să înțeleagă lumea din jurul lui, iar ea începe să înțeleagă că viața ei ar putea fi mai mult decât umbra atelierului în care a crescut.” - Florence „Ettie nu este o eroină clasică și nici o rebelă zgomotoasă. Revolta ei este lentă, tăcută, dar cu atât mai puternică. Romanul devine astfel o reflecție dureroasă și elegantă despre modul în care istoria a ales, de prea multe ori, să admire capodoperele fără să se întrebe cine a plătit prețul pentru ele.” - Sophia