Între marile romane (Liviu Rebreanu), obisnuia sã se destindã realizând scrieri epice de dimensiuni mai reduse. Dupã „Ion“ si „Pãdurea spânzuratilor“, a publicat (în 1925) „Adam si Eva“, o carte cãreia i-a pãstrat o afectiune specialã. E un roman al iubirii, vãzutã ca formã esentialã de viatã cosmic...

Între marile romane (Liviu Rebreanu), obisnuia sã se destindã realizând scrieri epice de dimensiuni mai reduse. Dupã „Ion“ si „Pãdurea spânzuratilor“, a publicat (în 1925) „Adam si Eva“, o carte cãreia i-a pãstrat o afectiune specialã. E un roman al iubirii, vãzutã ca formã esentialã de viatã cosmicã. Sunt urmãrite douã suflete, cãutându-se prin epoci istorice diferite, în întruchipãri succesive. Reconstituirile de civilizatii apuse relevã o putere imaginativã flaubertianã, care face din episoadele naratiunii nuvele relativ autonome, cu numeroase scene crude... si culoare localã.