Moldova, sfanta coroana si regii Jagielloni

Pornind de la analiza vasalității ca relație de putere între principii Moldovei și regii Poloniei și Ungariei, cartea relevă o nouă abordare a medievisticii românești, diferită de cele anterioare, prin integrarea într-un amplu context est-central european și raportarea atentă la realitățile politice și gândirea politică medievală. Având în centrul atenției lupta pentru putere, lucrarea oferă o istorie riguroasă și realistă, într-o expunere diacronică, care integrează analiza vocabularului politic, ceremonialului și a gândirii politice în contextul particular al evenimentelor istorice.

Deși tratează sfera relațiilor politice, în special cele considerate externe, lucrarea se deosebește de abordările tradiționale. Fiind una de istorie a puterii, sunt necesare unele explicații de natură metodologică și conceptuală. Studiile privind puterea au devenit foarte populare în ultimele decenii, în contextul eforturilor de renovare a istoriei politice, prin lărgirea considerabilă a spectrului de lucru. Majoritatea acestor demersuri nu vizează puterea în sens abstract și nu își propun să definească un concept, sau să-l remodeleze, ci atenția se îndreaptă asupra formelor ei de manifestare. În general, tendința este de a privi puterea ca inerentă oricărei societăți umane, ca rezultat al competiției dintre indivizi și grupuri, fiind cea care impune reguli și limitează efectele, pentru a nu se ajunge la anarhie. De aceea, puterea are un caracter juridico-instituțional și se află la dispoziția unei persoane sau a unui grup de indivizi, care o exercită în folosul lor și al societății căreia îi aparțin. În acest caz, puterea este o expresie plenară a inegalității dintre indivizi și a unui raport de dominare, identificându-se cu statul, dar care are rolul de a transforma o entitate abstractă într-o realitate concretă.