Laura T. Ilea scrie un eseu-performance, hibrid, in care coexista euforia speculatiei filosofice dezinhibate, nonacademice, cu proza de inspiratie autobiografica, interesata de sinuoasele coagulari identitare. Solutiile temporare la dilemele intelectuale par a veni dinspre optiunea pentru dialogul i...

Laura T. Ilea scrie un eseu-performance, hibrid, in care coexista euforia speculatiei filosofice dezinhibate, nonacademice, cu proza de inspiratie autobiografica, interesata de sinuoasele coagulari identitare. Solutiile temporare la dilemele intelectuale par a veni dinspre optiunea pentru dialogul intercultural, care flexibilizeaza coduri si maniere de gandire, altfel spus, dinspre un nomadism existential (si teoretic totodata). Invocand faimoase mode si cotituri ale teoriei ultimelor decenii, de la directii feministe recente la noile materialisme, Laura T. Ilea se revendica nu atat de la vreo scoala critica anume, cat mai degraba de la gandirea in alerta, "de-sedentarizata", in descendenta unui scriitor neinseriabil ca Marcel Moreau, iar verva ei polemica se indreapta impotriva rigiditatii oricarui jargon stiintific, a parohialismului unor comunitati interpretative care vor sa domine scena intelectuala de astazi. - Laura Pavel