Volumul de față pleacă de la constatarea că în epoca actuală conceptul de arhetip și de centru structural au fost denunțate drept constructe intelectuale fără o bază metafizică sau psihologică reală.

Volumul de față pleacă de la constatarea că în epoca actuală conceptul de arhetip și de centru structural au fost denunțate drept constructe intelectuale fără o bază metafizică sau psihologică reală.

Totuși, în baza autorității și prestigiului lor, ele au fundamentat cele mai importante estetici din cultura europeană, fiind folosite drept criteriu de judecată valorică și canonică și condamnând la marginalitate operele și genurile literare care nu respectă ideea aristotelică de compoziție organică. Pentru a reevalua și a recupera asemenea forme și genuri literare „anarhice”, acest volum reia și dezvoltă conceptul de anarhetip creat de Corin Braga.

În opoziţie cu operele arhetipale, care au o structură internă, o intrigă, o semnificaţie globală, operele anarhetipice sunt compoziţii polifonice, ale căror componente sunt legate imprevizibil, evitând în mod deliberat imitarea modelelor şi integrarea într-un sens unic şi coerent.

Cei opt autori prezenți în volum, membri ai Centrului de cercetare a imaginarului Phantasma din Cluj-Napoca (Maria Barbu, Carmen Borbély, Corin Braga, Marius Conkan, Laura T. Ilea, Călina Părău, Radu Toderici și Alex Văsieș), analizează mai multe astfel de corpusuri de texte atipice: romane antice, călătorii extraordinare și utopice, „romance” și romane de aventuri, literatura fantasy, romane maximaliste moderne şi postmoderne.